Gheorghe Bibescu ales Domn al Țării Românești

Gheorghe Bibescu (n. 1804, Craiova, Țara Românească – d. 1 iunie 1873, Paris, Franța) a fost domn al Țării Românești în perioada 20 decembrie 1842/1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848.
Fiul marelui vornic Dumitru Bibescu și descendent al familiei Brâncoveanu, Gheorghe Bibescu a avut o viață personală marcată de două căsătorii și nouă copii. Prima soție a fost Zoe Mavrocordat, cu care a avut șapte copii, inclusiv pe George, tatăl lui Gheorghe Valentin Bibescu, fondatorul aeroportului Băneasa. După divorțul din 1845, s-a recăsătorit cu Mariţica Ghica, cu care a avut două fete.
A obținut doctoratul în drept la Paris.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Bibescu#/media/Fi%C8%99ier:Paulus_Petrovitz_-_Domnitorul_Gheorghe_Bibescu.jpg
În 1824 a început o carieră administrativă în Muntenia, activând la Ministerul de Justiție și Externe. După zece ani de activitate, a plecat în străinătate, locuind la Paris și Viena până în 1842, când s-a întors în țară.
În decembrie 1842, a fost ales domnitor al Ţării Româneşti, înlocuindu-l pe Alexandru D. Ghica. A întreprins măsuri de modernizare, cum ar fi înființarea primei baterii de artilerie din România, creșterea armatei, reorganizarea poliției și îmbunătățirea regimului temnițelor. De asemenea, a înlăturat abuzurile administrative și a contribuit la reconstrucția orașului București, inclusiv prin amenajarea șoselei Kiseleff și a parcului Cişmigiu.

A fost un susținător al unirii Munteniei cu Moldova și, în 1848, a desființat punctul vamal de la Focșani. În timpul revoluției pașoptiste, a adoptat o atitudine ambiguă, fiind supus presiunilor externe și interne. În urma revoluției, a semnat Proclamaţia de la Islaz și a abrogat Regulamentul Organic, fapt ce a dus la abdicarea sa pe 12 iunie 1848. A părăsit Muntenia și s-a stabilit la Paris, unde a murit în 1873.

Bibliografie
*** – 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_Bibescu