Gheorghe Azap, poet român

Gheorghe Azap (n. 23 sau 26 iulie 1939, Ticvaniu Mic, județul Caraș-Severin – d. 3 noiembrie 2014, în același loc) a fost un poet român remarcabil prin originalitate și ironie rafinată.

După finalizarea liceului, a avut o carieră profesională variată, lucrând ca muncitor într-o fabrică, expeditor, învățător suplinitor, pictor de firme și în alte domenii.

A debutat în 1958 cu un poem publicat în ziarul Scrisul bănățean. De-a lungul timpului, a condus cenaclul literar Mihai Novac și a fondat revista Răzoare, oferind un spațiu alternativ de expresie pentru literatura din Banat.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

Stilul său literar s-a remarcat atât prin umor subtil, cât și prin profunzime filozofică. A fost descris ca „un melancolic jucăuș și autoironic, rafinat distilator de cuvinte rare”, autor de poezii „șugubețe”, dar și de versuri esoterice, criptate, adresate cunoscătorilor. Datorită expresivității sale, numele său a inspirat și neologisme în limba română, precum verbele azapează, azapostentează și adjectivul azapian.

A trecut în neființă în urma unei îndelungate suferințe, lăsând în urmă o operă poetică apreciată și influentă.

Volume publicate

• Maria — o caterincă zbuciumată (1975)
• Bocceluța cu plăpânde (1977)
• Roxana, Roxana, Roxana (1978)
• Ețetera (1979)
• Cântece ștrengărești (1981)
• Cuib’șorul nostru de nicicând (1982)
• Ultimul exemplar (1987)
• Vreo carte (Curriculum vitae) (1995)
• Tereremul ocarinei (1995)
• Una sută de catrene drese-n damf de damigene. Pagini din viața mea cu popas lângă canea (2001)
• Versuri din veacul ICSICS (Editura Dacia XXI, 2010)

Prezent în antologii și volume colective

• Vibrații (1971)
• La cota fierbinte (1972)
• Uneori zborul: șapte poeți tineri (1973)
• Purtând în noi eterna Românie (1975)
• Toată bucuria gliei (1977)
• O mie și una de poezii românești (1997)

Premii și distincții

• Premiul pentru poezie al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1995)
• Diplomă pentru activitate meritorie, acordată de aceeași filială (1999)
• Premiul Opera Omnia pentru întreaga activitate (2001).

Opera și activitatea lui Gheorghe Azap au fost analizate și incluse în numeroase volume de critică și dicționare literare:

• Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin – Gheorghe Jurma (1976)
• Ideografii lirice contemporane – Lucian Alexiu (1977)
• Prima verba – Laurențiu Ulici, vol. II (1978)
• Scriitori români de azi – Eugen Simion, vol. III (1984)
• Literatura română contemporană. Promoția ’70 – Laurențiu Ulici (1994)
• Dicționar al scriitorilor din Banat – coord. Alexandru Ruja (2005)
• Dicționarul biografic al literaturii române – Aurel Sasu (2006)

Articole și cronici despre creația sa au apărut și în reviste literare precum România literară, Orizont, Flamura, Semenicul sau Renașterea bănățeană.