Georgina Viorica Rogoz, scriitoare română

Georgina Viorica Rogoz (n. 5 aprilie 1927, Timișoara, sub numele de Viorica Huber – d. 20 ianuarie 2020, Bad Nauheim) a fost o scriitoare română, cunoscută pentru lucrările sale de literatură științifico-fantastică și literatură pentru copii. A fost căsătorită cu scriitorul Adrian Rogoz (d. 1996). În 1985, a emigrat în Germania, stabilindu-se definitiv la Bad Nauheim în 1990, împreună cu soțul său.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Georgina_Viorica_Rogoz#/media/Fișier:Rogoz-Georgina-Viorica.jpg

Georgina Viorica Rogoz a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București în 1950 și și-a început cariera literară cu volumul de povestiri Schițe (1943). Între 1950 și 1957, a lucrat ca asistent și lector universitar, iar între 1963 și 1966 a fost metodistă la Casa Centrală a Creației Populare din București. În 1960, a publicat volumul Basme țigănești, care a fost interzis de regimul comunist, dar a fost republicat în 1977, câștigând Premiul Asociației Scriitorilor din București.

A scris numeroase lucrări de science-fiction, printre care Aventură în Gondwana (1964), Eu și bătrânul lup de stele (1966), Lur și fata din heliu (1967), Taina sfinxului de pe Marte: Legende din alte stele (1967), Anotimpul sirenelor (1975) și Să nu afle Aladin (1981). În 1970, a publicat romanul istoric Vlad, fiul Dracului (redenumit ulterior Drăculeștii), la Editura Militară.

Una dintre povestirile sale, Oceanul cu triluri, a fost publicată de mai multe ori, inclusiv în antologiile editate de Ion Hobana, O falie în timp (1976) și Alfa: O antologie a literaturii de anticipație românești (1983). Povestirea a fost tradusă în limba franceză de Vladimir Colin și a apărut în antologia Les meilleures histoires de science-fiction roumaine (1975) și în limba germană ca Der zirpende Ozean, fiind inclusă în antologiile SF aus Rumänien (1983) și Der redende Goldstaub (1984).

În 1982, colecțiile sale de povestiri Anotimpul sirenelor și Să nu afle Aladin au câștigat Premiul la Concursul European de Literatură pentru Copii din Padova și au fost recompensate cu Premiul Asociației Scriitorilor din București.

Lucrări publicate

• Schițe, București, 1943
• Vălurea, București, 1953
• Căluțul de foc, București, 1957
• Ulcicuța cu vrăji, București, 1957
• De ce nu mai are puricele potcoave de argint, București, 1958
• Ghil-Thagar, București, 1959
• Corabia de pe câmpie, București, 1961
• Petrolache Făt-Frumos, București, 1962
• Toc-Năpârstoc și Tița-Fetița, București, 1963
• Pe Argeș în sus. Secvențe istorice, București, 1964
• Moșneguțul de zăpadă, București, 1965
• Câte-n lună și în soare, București, 1966
• Eu și Bătrânul Lup de Stele, București, 1966
• Cine va păzi clopoțeii, București, 1967
• Taina Sfinxului de pe Marte, București, 1967
• La braț cu ultimul zmeu, București, 1970
• Vlad, fiul Dracului (Drăculeștii), București, 1970; 1977
• Pe cai, pe cai, pe caii, București, 1972
• Giumbuș Măgăruș, București, 1974
• Anotimpul sirenelor, București, 1975
• Porumbița albă, București, 1978
• Y.R. 7245, București, 1979
• O poveste din cronici, București, 1980
• Hai să facem o poveste, București, 1981
• Să nu afle Aladin, București, 1981
• O întrecere ca-n basme, București, 1982
• Basme țigănești, București, 1997 (republicare)
• Măiastră lume, Norresundby (Danemarca), 1999
• Jurnal discontinuu, Editura Semne, 2009

Traduceri

• Anna și József Méliusz, Nae deșteptul, București, 1969
• Édouard René de Laboulaye, Basme, București, 1962.