Georgeta Horodincă, scriitoare și eseistă română

Georgeta Horodincă (n. 13 noiembrie 1930, Căușanii-Noi, jud. Tighina – d. 1 iulie 2006, Paris) a fost o scriitoare și eseistă română, cunoscută pentru activitatea sa literară și publicistică, dar și pentru contribuțiile la promovarea culturii române în străinătate.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-fountain-pen-montblanc-feather-4600538

S-a născut la 13 noiembrie 1930, în comuna Căușanii-Noi din județul Tighina (Basarabia). A urmat studiile gimnaziale și liceale la Galați, Craiova și Iași între anii 1940–1949, continuând apoi la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1949–1950) și la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București, pe care a absolvit-o în 1951. A obținut licența în filologie la Universitatea din București în anul 1956.

Pe plan profesional, a activat ca redactor la publicațiile România liberă (1951–1955), Gazeta literară (1955–1961), la Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia” (1962) și la revistele Secolul 20 (1963–1969) și Luceafărul (1972–1974), unde a fost și redactor-șef adjunct.

În 1982, Georgeta Horodincă a emigrat la Paris, unde s-a dedicat activității de traducătoare și promotoare a literaturii române. A tradus și a publicat în limba franceză opere ale unor mari romancieri interbelici, precum Max Blecher și Gib Mihăescu. În 1990, a publicat romanul Anotimpul mort. O istorie românească, scris direct în limba franceză.

A debutat publicistic în 1950, în revista Iașul literar, iar editorial în 1956, cu studiul Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist. Prima sa culegere de nuvele, Bastarzii (1979), a fost distinsă cu un premiu al Academiei Române.

Opera (selecție)

• Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, București, 1956
• Jean-Paul Sartre, București, 1964
• Structuri libere, București, 1970
• D. Anghel. Portret în evantai, București, 1972
• Studii literare, București, 1978
• Bastarzii, București, 1979
• Somnambulii soarelui, București, 1981
• La Saison morte, Paris, 1990
• Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului, București, 2002
• Duminică seara, Cluj, 2006
• Visătoare. O afecțiune de lungă durată, Iași, 2011 (traducere din limba franceză).