George Munteanu, profesor universitar, scriitor, critic și istoric literar român

George Munteanu (născut la 14 aprilie 1924 în Bravicea, județul Orhei, astăzi în raionul Călărași – decedat la 8 noiembrie 2001, în București) a fost profesor universitar, scriitor, critic și istoric literar român.

S-a născut în Basarabia, fiind fiul țăranului Simion Munteanu și al soției acestuia, Xenia (născută Stratan). După moartea părinților, a fost crescut de un unchi stabilit în România. A absolvit Școala Normală de Învățători din Cluj în 1946, iar în 1950 a finalizat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Victor Babeș” din Cluj.

Și-a început cariera universitară la aceeași facultate, ocupând funcțiile de asistent între 1951 și 1958 și lector între 1959 și 1960. Ulterior, s-a transferat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, unde a fost lector și apoi conferențiar între 1960 și 1989.

Sursa foto: AI

A fost de asemenea redactor la revista Steaua din Cluj în perioada 1956–1960 și la Contemporanul din București între 1960 și 1968. În calitate de lector de limba română, a activat în străinătate la Universitatea din Montpellier (1969–1971) și la Universitatea din Beijing (1987–1988). În 1973, a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Hyperion (Viața lui Eminescu). În ultimii ani ai vieții a fost profesor la Universitatea Hyperion din București (1990–2001).

Pentru contribuția sa la studiul operei lui Mihai Eminescu, i s-a conferit în anul 2000 Medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”. Prin decizia Consiliului Local Bravicea din 16 mai 2003, i-a fost acordat post-mortem titlul de Cetățean de Onoare al localității natale.

A colaborat cu numeroase articole și studii publicate în reviste culturale precum România literară, Luceafărul, Tribuna, Contemporanul, precum și în ziarul Scînteia. A debutat editorial în 1963 cu o monografie dedicată lui B.P. Hasdeu, urmată de un studiu despre Ion Creangă (1976), două lucrări dedicate lui Mihai Eminescu (1987 și 1989), două volume de articole – Atitudini (1966) și Sub semnul lui Aristarc (1975) – și un curs universitar intitulat Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici (1980). Volumul Hyperion. I. Viața lui Eminescu (1973), bazat pe teza sa de doctorat, a fost distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române.

Printre operele sale se numără:

• B. P. Hasdeu (1963)
• Atitudini (1966)
• Hyperion, I. Viața lui Eminescu (1973)
• Sub semnul lui Aristarc (1975)
• Introducere în opera lui Ion Creangă (1976)
• Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici (1980)
• Proverbe românești (1984)
• Eminescu și eminescianismul: structuri fundamentale (1987)
• Eminescu și antinomiile posterității (1998).