George Matei Cantacuzino, arhitect, pictor și scriitor român

George Matei Cantacuzino (n. 23 mai 1899, Viena, Austro-Ungaria – d. 1 noiembrie 1960, Iași, România) a fost un arhitect, pictor și scriitor român, un reprezentant al modernismului moderat și cel mai prolific teoretician al arhitecturii din România, descendent din două familii nobiliare, Cantacuzino și Bibescu, s-a născut la Viena din Nicolae B. Cantacuzino și soția sa Marcela Bibescu, nepoata lui Gheorghe Bibescu. Tatăl său sosise în capitala Austriei în 1895 pentru a lucra la ambasada României. Familia a locuit acolo până în 1909, când bătrânul Cantacuzino a fost rechemat și numit pe scurt secretar general în cadrul Ministerului de Externe. În adolescență, a urmat liceul la Montreux și Lausanne în Elveția, petrecându-și vacanțele în România, în special în regiunea Moldovei. Și-a susținut examenul de absolvire la Colegiul Național Sfântul Sava din capitala națională, București, în 1916.

Sursa foto: https://pxhere.com/es/photo/421358

Sursa foto: https://www.printrecarti.ro/47720-g-m-cantacuzino-izvoare-si-popasuri.html

George Matei Cantacuzino, (n. 23 mai 1899, Viena – d. 1 noiembrie 1960, Iași), a fost arhitect, pictor și scriitor român, una dintre cele mai complexe personalități culturale ale secolului XX din România. Reprezentant al unui modernism temperat, G.M. Cantacuzino este considerat cel mai prolific teoretician al arhitecturii românești.

George Matei Cantacuzino s-a născut la 23 mai 1899 la Viena, în renumita familie nobiliară Cantacuzino. Era fiul diplomatului Nicolae Barbu Cantacuzino și al Marcelei Bibescu, nepoată a domnitorului Gheorghe Bibescu. Copilăria și-o petrece în capitala Austriei, unde trăiește până la vârsta de 10 ani. Între 1909 și 1914 urmează școala elementară la Montreux, în Elveția.

În 1916 obține bacalaureatul la Colegiul „Sfântul Sava” din București. Un an mai târziu, se înrolează ca voluntar în Primul Război Mondial, participând la luptele de la Mărășești și Soveja.

Între 1920 și 1929 studiază arhitectura la prestigioasa École des Beaux-Arts din Paris. După finalizarea studiilor, își deschide un birou de arhitectură la București în 1923. Leagă prietenii cu numeroase figuri marcante ale culturii românești și franceze, printre care Simon Bayer, Ion Barbu, Lucien Fabre, Paul Morand, Matila Ghyka, Theodor Pallady, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Constantin Brâncuși și alții.

În plan personal, se căsătorește cu Sanda Știrbei, cu care are doi copii, Șerban și Marie-Lyse, deveniți cetățeni britanici în contextul istoric tulbure al anilor ’40.

Cantacuzino a fost deputat în Parlamentul României între 1931 și 1937, reprezentând tinerii liberali „georgiști” ai lui Gheorghe Brătianu. În 1939, fondează, alături de Matila Ghyka, Paul Emil Miclescu și Octav Doicescu, revista Simetria. Caiete de artă și critică, revistă interzisă în 1947 odată cu instaurarea regimului comunist.

Este arestat în 1948 și condamnat la cinci ani de închisoare, pe care îi execută la Jilava și Aiud. Este eliberat în 1953, dar încarcerat din nou la Canalul Dunăre–Marea Neagră. După eliberarea definitivă, este tolerat la Iași, unde lucrează la Mitropolia Moldovei, protejat de mitropolitul Iustin Moisescu. Moare pe 1 noiembrie 1960, la Iași, în urma unui accident. Este înmormântat la cimitirul Eternitatea.

Pe lângă activitatea sa de arhitect, a fost un pictor talentat, expunând constant în expoziții personale și colective. În perioada postbelică, a avut o expoziție în Parcul Herăstrău, închisă de autoritățile comuniste după doar trei zile pentru că nu corespundea ideologiei oficiale.

De asemenea, a fost un prolific eseist și critic de artă, publicând în reviste precum Revista Fundațiilor Regale, Viața Românească, Simetria, L’Architecture d’Aujourd’hui, Contimporanul, și multe altele.

Până în 1948, a predat la Școala de Arhitectură din București, Academia de Arte Frumoase și Politehnica din capitală. A susținut conferințe și la Radio România până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În 1939, pentru contribuția sa la Pavilionul României de la Expoziția Internațională din New York, a fost numit cetățean de onoare al orașului New York. În 1965, Societatea Prietenilor lui George Matei Cantacuzino a organizat la Paris un eveniment comemorativ. Matila Ghyka i-a dedicat un eseu intitulat G. M. Cantacuzino – Om al Renașterii în secolul XX. Scriitorul francez Paul Morand mărturisea că „tot ce știe despre arhitectură i se datorează lui George Cantacuzino”.

După 1990, opera sa a fost redescoperită și republicată. Cea mai amplă cercetare academică a fost teza de doctorat susținută de Dan Teodorovici la Universitatea din Stuttgart în 2010, publicată ulterior la editura Ernst Wasmuth (2014) și tradusă în română de Editura Simetria în 2016.

Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași îi poartă numele.

Lucrări arhitecturale notabile

Stil renascentist:

• Palatul Băncii Chrissoveloni, București (1928–1933, cu August Schmiedigen)

• Imobilul Crețulescu, Calea Victoriei (1934–1939)

• Clădirea de birouri din Piața Universității (1934–1939)

• Institutul de Studii și Proiectări Energetice, Str. Vasile Lascăr (1947–1948)

Reinterpretări ale stilului tradițional românesc:

• Restaurarea Palatului Mogoșoaia (1920–1930)

• Vila din parcul Institutului de Mecanizare a Agriculturii

• Restaurarea Mitropoliei din Iași și a Bisericii Trei Ierarhi (1959–1960)

Modernism cu influențe clasice:

• Hotelul Belona, Eforie Nord

• Hotelul Rex, Mamaia

• Blocurile din Piața Amzei, str. Dionisie Lupu și Mendeleev

• Blocul Carlton (distrus la cutremurul din 1940)

• Postul de radio din Bod

• Clădirea centrală a uzinelor IAR din Brașov.

Cărți antume:

• Introducere în studiul arhitecturii (1926)

• Palladio. Essai critique (1928)

• Arcade, firide, lespezi (1932)

• Izvoare și popasuri (1934)

• Pătrar de veghe (1938)

• Despre o estetică a reconstrucției (1947)

Scrieri postume:

• Scrisorile către Simon (1993)

• Traducerea tratatului Despre arhitectură de Vitruviu (1964)

Colaborări în reviste:
A semnat articole critice, eseuri și cronici în Revista Fundațiilor Regale, Viața Românească, L’Architecture d’Aujourd’hui, Mișcarea, Boabe de grâu și altele, abordând teme de arhitectură, estetică și cultură.