George Marcu, compozitor, dirijor, folclorist și cântăreț de origine aromână

George Marcu (n. 18 martie 1913, Perivole, Macedonia de Vest – d. 24 decembrie 1984, București) a fost un compozitor, dirijor, folclorist și cântăreț de origine aromână.
George Marcu s-a născut pe 18 martie 1913 în satul Perivole, din regiunea Grevena, Macedonia de Vest, Grecia.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/music-notes-musical-note-melody-3904317/

Sursa foto: https://www.facebook.com/fanTVR2/posts/compozitorul-george-marcu-regizor-muzical-la-radio-românia-autorul-uneia-dintre-/3169462616409532/

Între 1932 și 1934 a urmat studii muzicale la Conservatorul din București, unde a fost elevul lui Constantin Brăiloiu, un renumit specialist în folclorul muzical.

În perioada 1948-1954, Marcu a activat ca dirijor și compozitor la Ansamblul macedo-român din București. Aici a realizat primele sale culegeri sistematice de folclor aromân, pe care le-a prelucrat pentru ansamblu, printre cele mai cunoscute lucrări fiind „Gaida” și „Tumbe, tumbe”. Tot în această perioadă, a fost responsabil artistic al Orchestrei „Barbu Lăutaru”.

În anul 1949, Marcu devine cercetător la Institutul de Folclor din București, funcție pe care o va ocupa până în 1954, iar mai târziu, în 1959, va reveni la institut, activând acolo până la sfârșitul vieții sale.

În perioada 1959-1968, a fost instructor artistic și compozitor al grupului vocal al Ministerului Petrochimic.

Marcu a colaborat și cu „Revista de folclor” (care ulterior a devenit „Revista de etnografie și folclor”), contribuind la promovarea folclorului românesc.

În 1970, a orchestrat și dirijat acompaniamentele instrumentale ale pieselor cântăreței Marica Pitu, înregistrate la Radiodifuziunea Română. Aceste înregistrări au fost realizate atât în dialectul macedoromân (aromân), cât și în cel dacoromân (român), iar printre cele mai cunoscute piese se numără „Nu va dada s’mi mărită” și „Bună dzua, picurare”.
George Marcu a decedat pe 24 decembrie 1984 la București.

Lucrări
Volume

• Folclor muzical aromân, Editura Muzicală, București, 1977, 206 p.

Articole

• „Cîntecele polifonice aromîne”, în Revista de Folclor, tomul 3, nr. 2, 1958
• „Un sistem identic de execuție polifonică a cîntecelor populare, întâlnit la unele popoare din Peninsula Balcanică”, în Revista de Etnografie și Folclor, tomul 13, nr. 6, 1968

Discografie
George Marcu a prelucrat și s-a îngrijit de numeroase înregistrări de folclor aromân, iar aparițiile sale discografice sunt puține. Una dintre acestea este înregistrată în 1967 la casa de discuri Electrecord:

• An: 1967
• Număr de catalog: EPC 758
• Format: vinil, EP, 17 cm
• Piese:
  1. Cu furca-n mână
  2. Vanghelița mea
  3. Doispreți di-ani tu munți-iu fui
  4. Tumbe, tumbe
• Acompaniament: Orchestrele George Marcu

Bibliografie

• Datcu, Iordan: Dicționarul etnologilor români, București, Editura Saeculum I.O., 2006
• Datcu, Iordan: Dicționarul folcloriștilor II, Editura Litera, București, 1983, pp. 139–140.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Marcu