George Macovescu, politician comunist român, diplomat de carieră, ministru de externe, profesor universitar și scriitor

George Macovescu, (n. 28 mai 1913, Joseni, Berca, județul Buzău – d. 20 martie 2002, Valencia, Spania), A fost un politician comunist român, diplomat de carieră, ministru de externe, profesor universitar și scriitor.

George Macovescu și-a început activitatea publicistică în anii 1930, colaborând cu ziarele Adevărul și Dimineața. În 1936 s-a alăturat Partidului Comunist Român, aflat atunci în ilegalitate. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în anul 1939.

Sursa foto: „www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Macovescu#/media/Fișier:George_Macovescu.jpg

După instaurarea regimului comunist, între 1947 și 1949, a fost membru al Legației României la Londra. Ulterior a ocupat funcția de director în cadrul Ministerului Afacerilor Externe până în 1952, când a fost exclus temporar din corpul diplomatic. A lucrat apoi ca redactor-șef adjunct la revista Gazeta literară și a fost cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București.

În 1959 a revenit în diplomație, fiind numit ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Populare Române în Statele Unite ale Americii. Între 1961 și 1967 a fost adjunct al ministrului de externe, iar în perioada 1967–1972 a ocupat funcția de prim-adjunct. Din 1972 până în 1978 a fost ministru al afacerilor externe al României. De asemenea, a fost ales deputat în Marea Adunare Națională între anii 1969 și 1985.

În 1979, la Congresul Partidului Comunist Român, Macovescu s-a numărat printre cei care au susținut public conducerea lui Nicolae Ceaușescu, în contextul criticilor aduse acestuia de veteranul comunist Constantin Pârvulescu.

A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 1978 și 1982.

A fost căsătorit de două ori – prima soție a fost Tereza, iar a doua, Emilia.

George Macovescu a publicat numeroase lucrări de literatură, critică literară și eseuri. Printre cele mai cunoscute volume se numără:

• Contradicții în Imperiul Britanic (1950)
• Viața și opera lui Al. Sahia (1950)
• Gheorghe Lazăr (1954)
• Unele probleme ale reportajului literar (1956)
• Oameni și fapte (1957)
• Introducere în știința literaturii (1962)
• Vârstele timpului (1971)
• Catargele înalte (1972)
• Farmecul pământului. Jurnal la marginea dintre vis și viață (1977)
  • reeditat ca Parfumul amar al pelinului verde (1982)
• Semnul dintre ochi (1983)
• Undeva, cândva (1985)
• Trecânde anotimpuri (1988)
• Jurnal, Vol. I (2006, postum).

Distincții și onoruri

Pentru activitatea sa politică și culturală, George Macovescu a primit mai multe distincții din partea statului român:

• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (1961) – pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în construcția socialismului
• Ordinul „23 August”, clasa a III-a (1961) – cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a Partidului Comunist Român
• Ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a II-a (1964) – cu prilejul a 20 de ani de la „eliberarea patriei”, pentru contribuții în construcția socialismului.