George Georgescu, dirijor român și academician

George Georgescu s-a născut la 12 septembrie 1887, la Sulina, județul Tulcea, și a murit la 1 septembrie 1964, la București. A fost unul dintre cei mai importanți dirijori români ai secolului XX, academician și director al Filarmonicii din București, remarcându-se prin stilul său dirijoral inspirat de tradiția școlii germane.

George Georgescu și-a început pregătirea muzicală la București, studiind vioara și violoncelul. Și-a continuat studiile la Școala Superioară de Muzică din Berlin, unde l-a avut profesor pe renumitul violoncelist Hugo Becker.

George Georgescu

[The Library of the Romanian Academy]

Dirijorul George Georgescu

Detalii despre permisiuni

Acest fișier a fost eliberat sub licența Creative Commons Atribuire 4.0 Internațională.

Atribuire: 

[The Library of the Romanian Academy]Sunteți liber:

• să partajați cu alții – aveți dreptul de a copia, distribui și transmite opera
• să adaptați – aveți dreptul de a adapta opera

În următoarele condiții:

• atribuind – Trebuie să atribuiți opera corespunzător, introducând o legătură către licență și indicând dacă ați făcut schimbări. Puteți face asta prin orice metodă rezonabilă, dar nu într-un fel care ar sugera faptul că persoana ce a licențiat conținutul v-ar susține sau ar aproba folosirea de către dumneavoastră a operei sale.

• CC BY 4.0ascunde condițiile
• Fișier:Dirijorul George Georgescu (1887-1964).jpg
• Creată: 9 decembrie 2024
• Încărcată: 9 decembrie 2024

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Georgescu#/media/Fișier:Dirijorul_George_Georgescu_(1887-1964).jpg

Din 1910, a activat ca violoncelist într-un cvartet de coarde condus de Henri Marteau. În 1916, un accident l-a obligat să renunțe la cariera de violoncelist. Încurajat de marele dirijor Arthur Nikisch, care i-a remarcat talentul muzical, Georgescu s-a orientat către dirijorat.

În 1918, a obținut un succes important la pupitrul Filarmonicii din Berlin, moment care a reprezentat începutul unei strălucite cariere internaționale.

Revenit în România, George Georgescu a preluat conducerea tinerei orchestre filarmonice din București. Sub îndrumarea sa, orchestra și-a îmbunătățit constant nivelul artistic și interpretativ.

Dirijorul a acordat o atenție deosebită atât marilor compozitori clasici, cât și creației muzicale românești, promovând în special lucrările lui George Enescu.

George Georgescu a dirijat numeroase orchestre importante din străinătate și a efectuat turnee în mai multe țări. Repertoriul său era adaptat specificului fiecărui public și fiecărei orchestre.

A dirijat lucrări de Brahms și Richard Strauss la Viena, de Maurice Ravel și Paul Dukas la Paris, de Smetana la Praga, de Pancio Vladigherof la Sofia, de Karol Szymanowski la Varșovia și de Ottorino Respighi în Italia.

Începând din 1926, a întreprins turnee și în Statele Unite, unde a dirijat inclusiv orchestre prestigioase.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Georgescu a continuat să desfășoare activitate dirijorală în România și în țările aliate Axei. După război, a fost îndepărtat temporar de la conducerea Filarmonicii din București. În 1947, la intervenția lui George Enescu, și-a reluat activitatea muzicală, dirijând orchestra Radiodifuziunii Române.

În 1956, după plecarea lui Constantin Silvestri în Occident, George Georgescu a revenit la conducerea Filarmonicii din București. Experiența și autoritatea sa artistică au contribuit din nou la consolidarea prestigiului orchestrei.

În 1960, a primit Ordinul Muncii, clasa I, precum și titlul de Artist al Poporului.

A realizat pentru casa de discuri Electrecord o înregistrare integrală a simfoniilor lui Ludwig van Beethoven și a continuat să susțină concerte și turnee până aproape de sfârșitul vieții.

George Georgescu a murit la 1 septembrie 1964, la București, lăsând în urmă o contribuție majoră la dezvoltarea artei dirijorale și la afirmarea școlii muzicale românești pe plan internațional.