George Georgescu, dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București

George Georgescu (n. 12 septembrie 1887, Sulina, Tulcea, România – d. 1 septembrie 1964, București, România), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane.

Sub conducerea sa, în perioada interbelică, instituția Orchestrei Filarmonice din București a trăit una dintre cele mai strălucite etape ale existenței sale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Georgescu#/media/Fi%C8%99ier:George_Georgescu_(dirijor).jpg

Georgescu este un reprezentant de marcă al elitei culturale românești de dinainte de instaurarea comunismului, atât prin profilul său intelectual, cât și artistic. Născut pe 12 septembrie 1887 la Sulina, a început studiile muzicale ca violoncelist. Chiar dacă etapa sa ca instrumentist este eclipsată de realizările sale dirijorale, a fost remarcabilă în sine. La vârsta de 18 ani, Georgescu a devenit student la clasa de contrabas a Conservatorului din București. Însă, datorită talentului său muzical remarcabil, profesorii l-au reorientat către violoncel, sub îndrumarea lui Constantin Dimitrescu. După absolvire, a continuat studiile la Berlin, unde a primit o bursă neașteptată în urma unui recital la Ateneu. În capitala germană, a studiat cu Hugo Becker la Școala Superioară de Muzică, aprofundându-și cunoștințele în compoziție și dirijat. Becker, inițial reticent, a ajuns să-l aprecieze profund și l-a desemnat succesor al pupitrului său în Cvartetul condus de Henri Marteau. Cariera sa ca violoncelist a fost brusc întreruptă în 1916 din cauza unui accident grav la mână, însă influența lui Becker asupra formării sale muzicale a rămas profundă.

Îndrumat de Arthur Nikisch, un renumit dirijor german, Georgescu s-a dedicat dirijatului și a ajuns să conducă, în 1918, Orchestra Filarmonicii din Berlin. La întoarcerea în țară, cu sprijinul Casei Regale, a preluat în 1920 Orchestra Filarmonicii din București, pe care a reformat-o complet. A adus instrumentiști europeni de elită și a transformat ansamblul într-unul de renume internațional, cu stagii comparabile cu cele ale celor mai prestigioase instituții muzicale. A colaborat cu nume mari precum Richard Strauss, Bruno Walter, Yehudi Menuhin, Pablo Casals, Arthur Rubinstein, Alfred Cortot și Wilhelm Backhaus. În paralel, Georgescu a fost director și dirijor al Operei din București în trei perioade distincte: 1922-1926, 1930-1933 și 1939-1940.

Într-o scrisoare din 25 noiembrie 1921, George Enescu i-a transmis lui Georgescu: „Îți mulțumesc din inimă și mulțumesc tuturor camarazilor din orchestră… Să trăiești, spre bucuria noastră a românilor și muzicienilor.” Cei doi mari artiști s-au respectat și admirat reciproc. Enescu a jucat un rol crucial în reabilitarea lui Georgescu în 1947, când i-a spus lui Teohari Georgescu, Ministru de externe, că „dacă mai vreți să aveți muzică în România, redați-i bagheta lui George Georgescu.” Datorită acestei intervenții, Georgescu a revenit în fața publicului cu un concert la Ateneu, dirijând Orchestra Simfonică Radio pe 27 ianuarie 1947.

După moartea lui George Enescu în 1955, Filarmonica bucureșteană i-a preluat numele în timpul celui de-al doilea mandat al lui Georgescu. Pe 4 septembrie 1958, Georgescu a deschis prima ediție a Festivalului Internațional „George Enescu” și a prezentat memorabil Dublul concert de Bach, stabilind o tradiție a festivalului.

Pascal Bentoiu a subliniat importanța uriașă a lui Georgescu în viața culturală a României: „A familiarizat publicul cu marele repertoriu clasico-romantic. A impus cei mai mari compozitori din întreaga lume și a susținut cu pasiune și eficacitate muzica românească.” Georgescu a dirijat peste 500 de lucrări, dintre care mai bine de o sută au fost lucrări românești, programate cu o insistență admirabilă.

George Georgescu s-a stins din viață pe 1 septembrie 1964, lăsând în urma sa un impact de neșters asupra muzicii românești.

Sursa: https://www.casedemuzicieni.ro/george-georgescu/