Georg Friedrich Händel, compozitor german

George Frideric Handel (născut pe 23 februarie 1685, în Halle, Brandenburg, Germania – decedat pe 14 aprilie 1759, la Londra, Anglia) a fost un compozitor de origine germană, naturalizat englez, activ în perioada barocului târziu, cunoscut pentru operele, oratoriile și lucrările sale instrumentale. Este faimos în special pentru oratoriul său „Mesia” (1741), dar și pentru lucrările sale de ocazie, precum „Muzica pe apă” (1717) și „Muzica pentru artificii regale” (1749).

Händel provenea dintr-o familie modestă, tatăl său fiind un frizer-chirurg. Încă de tânăr, a arătat un talent remarcabil pentru muzică, iar la Halle a devenit ucenic al compozitorului Friedrich W. Zachow, învățând teoria muzicală și tehnica de interpretare la tastatură. După moartea tatălui său, când Händel avea doar 11 ani, a continuat să își urmeze educația și, în 1702, a fost înscris la Universitatea din Halle pentru a studia dreptul, dar pasiunea pentru muzică l-a determinat să renunțe la studii. În același an, a devenit organist la Catedrala Reformistă din Halle. După un an, s-a mutat la Hamburg, unde s-a alăturat orchestrei de operă și a fost responsabil cu interpretarea la clavecin. În 1705, Händel a avut premiera operei sale „Almira” la Hamburg.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Georg_Friedrich_H%C3%A4ndel#/media/Fi%C8%99ier:George_Frideric_Handel_by_Balthasar_Denner.jpg

Între 1706 și 1710, Händel a călătorit în Italia, unde a interacționat cu mari muzicieni italieni, precum Arcangelo Corelli și Alessandro Scarlatti, iar în această perioadă a compus lucrări importante precum „Il trionfo del tempo e del disinganno” (1707) și „Aci, Galatea e Polifemo” (1708). Succesul operei „Agrippina” din 1710, la Veneția, l-a consacrat rapid.

În 1710, Händel a fost numit Maestru de Capelă al Electorului din Hanovra, viitorul rege George I al Angliei, iar în 1711 a călătorit la Londra, unde opera sa „Rinaldo” a fost primită cu entuziasm. După această experiență, Händel a ales să se stabilească definitiv în Anglia, unde a continuat să compună lucrări de succes, inclusiv „Il pastor fido” și „Teseo”. În 1713, a câștigat aprecierea reginei Ana, care i-a acordat o alocație anuală de 200 de lire sterline.

Händel nu a revenit în Hanovra și, după moartea reginei Ana, când George Louis a devenit rege al Angliei sub numele de George I, compozitorul a continuat să lucreze la Londra. În 1718, a devenit director muzical al ducelui de Chandos, pentru care a scris lucrări importante, cum ar fi cele 11 imnuri Chandos și masca „Acis și Galatea”.

Începând din 1727, Händel a devenit subiect britanic, ceea ce i-a permis să ocupe funcția de compozitor al Capelei Regale. A scris multe lucrări majore, inclusiv „Imnurile de încoronare” pentru George al II-lea și „Imnul funerar pentru Regina Caroline” (1737).

În decada 1720-1730, Händel a continuat să compună opere pentru teatrele londoneze, dar succesul opera italiană a început să scadă. În loc să renunțe, Händel s-a dedicat oratoriilor, un gen muzical mai accesibil și apreciat de publicul englez. Oratoriile „Acis și Galatea” și „Haman și Mardoheu” au fost redescoperite în 1732, iar de aici a început dezvoltarea oratoriului englez.

În 1739, Händel a suferit un accident vascular cerebral ușor, dar s-a recuperat și a continuat să compună lucrări importante. În 1741, a compus „Mesia”, considerat cel mai mare oratoriu al său, care a avut un impact considerabil la premiera sa din Dublin. Următoarele lucrări importante includ „Iosef și frații săi” (1744) și „Belșațar” (1745), iar în 1749, Händel a compus „Muzica pentru artificii regale”, un omagiu adus tratatului de pace de la Aix-la-Chapelle.

Ultimii ani ai lui Händel au fost marcați de dificultăți cu vederea, dar a continuat să lucreze până aproape de sfârșitul vieții, terminând oratoriul „Jephtha” (1752). A decedat la 14 aprilie 1759 și a fost înmormântat în Poets’ Corner din Westminster Abbey.

Stilul muzical al lui Händel combină influențele muzicii din Germania de nord, Italia și Franța. El a fost un maestru al muzicii vocale și corale, dar și al muzicii instrumentale, compunând lucrări pentru orchestră, concerte pentru orgă și lucrări de cameră. Cele mai notabile lucrări instrumentale includ „Muzica pe apă” și „Muzica pentru artificii regale”.

În domeniul muzicii religioase, Händel a lăsat o moștenire importantă prin imnurile sale pentru biserică și lucrările corale de mare amploare, dintre care cele mai celebre sunt „Zadok Preotul” și cele 11 „Imnuri Chandos”. De asemenea, a scris numeroase lucrări pentru orgă, inclusiv concerte celebre.

Händel a avut o influență durabilă asupra muzicii engleze și europene, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai mari compozitori ai epocii baroce. Opera sa a devenit o parte esențială a culturii muzicale a Angliei și a influențat ulterior evoluția muzicii europene.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/George-Frideric-Handel/Music