George Cristea Nicolescu, istoric și critic literar român

George Cristea Nicolescu (n. 26 mai 1911, Ploiești – d. 24 noiembrie 1967, București) a fost un important istoric și critic literar român, cunoscut pentru rigoarea cercetărilor sale și pentru contribuțiile valoroase la studiul literaturii române moderne.

Născut la Ploiești, pe 26 mai 1911, George Cristea Nicolescu a urmat Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, unde și-a obținut licența în 1931. În 1944 și-a susținut doctoratul cu o teză dedicată lui Duiliu Zamfirescu.

Sursa foto: https://www.targulcartii.ro/gc-nicolescu/viata-lui-vasile-alecsandri

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

A început cariera ca profesor de liceu, apoi a activat ca bibliotecar, iar în cele din urmă a devenit profesor universitar. A fost șef al catedrei de istoria literaturii române moderne și, până la sfârșitul vieții, decan al Facultății de Limba și Literatura Română din București.

Cercetător cu o formație pozitivistă, cunoscut pentru minuțiozitatea și pasiunea sa, Nicolescu a publicat numeroase studii apreciate, ajunse în biblioteci prestigioase din întreaga lume, inclusiv în Biblioteca Congresului SUA. Activitatea sa a fost, în parte, influențată de școala lui Dumitru Caracostea.

A fost căsătorit cu Tatiana Nicolescu, istoric literar și traducătoare. Cei doi au avut o fiică, Alexandra Constantina Nicolescu, filolog și traducătoare.

George Cristea Nicolescu a murit pe 24 noiembrie 1967, în București.

Operă selectivă

• Ideologia literaturii poporaniste (1937)
• Subiectivismul în cercetarea literară (1939)
• Nicolae Bălcescu (1945)
• Mihail Kogălniceanu (1946)
• Viața lui Vasile Alecsandri (1962)
• Viața lui Vasile Alecsandri (1965, ediție revizuită)
• Curentul literar de la „Contemporanul” (1966)
• Studii și articole despre Eminescu (1968)
• Structură și continuitate (1970, postum).