George Crețianu, poet și publicist român, membru de onoare al Academiei Române

George Crețianu (n. 3 octombrie 1829 – d. 6 august 1887) a fost un poet și publicist român, membru de onoare al Academiei Române din 1882.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Educația sa a început la Colegiul Sfântu Sava din București și a continuat cu studii de drept la Paris. În capitala franceză, Crețianu a fondat, împreună cu alți tineri români, ziarul „Junimea Română”, care a susținut activ ideea Unirii Principatelor Române. Revenit în țară în 1853, Crețianu a început o carieră în magistratură, ocupând funcții precum procuror de tribunal, substitut la Înalta Curte și, în 1857, juristconsult al Statului. În 1859, a fost numit director în Ministerul Justiției, apoi ministru ad-interim al aceluiași minister. Din 1860 a ocupat diverse poziții la Înalta Curte, inclusiv pe cea de procuror la Casație, și a rămas membru al acesteia până la sfârșitul vieții.

Printre scrierile sale se numără:

• „Melodii intime”, București, Imprimeria Sfântei Mitropolii, 1855
• „Patrie și libertate (Poesii vechi și noui)”, București, Göbl, 1879

Crețianu a colaborat cu ziarul „Patria” din 1854, care a fost însă suprimat de cenzură. George Călinescu menționează că Crețianu este autorul cunoscutului „Cântec al străinătății” („Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea”).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/