George Cocea, violoncelist român

George Cocea a fost un remarcabil violoncelist român, profesor, promotor al creației enesciene și o figură marcantă a vieții muzicale din România și din străinătate. S-a născut la 24 mai 1904 și a decedat la 9 august 1989.

A studiat la Conservatorul din București cu profesori de prestigiu: Dimitrie Dinicu (violoncel), Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Constantin Brăiloiu (teorie și muzicologie). A pus bazele Cvartetului de coarde „Regina Maria”. În anii ’30, și-a completat formarea la École Normale de Musique din Paris, unde a studiat cu mari maeștri ai vremii: Pablo Casals, Diran Alexanian și Gaspar Cassado.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/photos/violoncel-sunet-şir-juca-antic-4694860/

După revenirea în țară, a înființat Conservatorul particular „Pro-Arte” din București, patronat de Regina Maria, pe actuala stradă a Occidentului. Acest centru de excelență muzicală a fost salutat de figuri internaționale precum Alfred Cortot, Jacques Thibaud și Pablo Casals.

A fost solist și promotor al Simfoniei Concertante pentru violoncel și orchestră de George Enescu, susținând numeroase recitaluri camerale împreună cu compozitorul. A organizat conferințe și recitaluri menite să promoveze creația muzicală românească, franceză și contemporană.

George Cocea a fost un apropiat și admirator neobosit al lui George Enescu. A cântat alături de acesta în formații camerale, a înființat Orchestra de Cameră „George Enescu” la Paris și a militat pentru recunoașterea internațională a moștenirii enesciene. A visat la înființarea unui Conservator „George Enescu” la Paris și la aducerea rămășițelor compozitorului în România, în cadrul unui Panteon Național.

În perioada petrecută în Franța, a organizat concerte, inclusiv la Biserica Română din Paris, și a conferențiat în cadrul manifestărilor dedicate lui Enescu. A fost apreciat de personalități precum frații Yehudi și Hephzibah Menuhin și Maurice Gendron.

În perioada regimului comunist, Cocea a fost persecutat, încarcerat în anii ’50 și marginalizat, ca multe alte figuri ale elitei intelectuale și artistice. După eliberare, în anii ’60, a reluat treptat activitatea pedagogică, predând la Liceul de Muzică (actualul Colegiu Național „George Enescu”) și la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (actuala UNMB).

Făcea parte din familia Cocea, fiind nepotul lui N.D. Cocea și rudă cu actrițele Tanți și Dina Cocea. A fost considerat un discipol de excepție al lui Pablo Casals și un adevărat luptător pentru cultura română. Posteritatea nu l-a uitat: Muzeul Național „George Enescu” și discipoli precum Dan Cavassi și Carmen Cârneci i-au dedicat expoziții, concerte și publicații evocatoare.

Sursa: https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/george-cocea-un-idealist-incurabil-1725351.html