George Apostu, sculptor român

George Apostu (n. 20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău, România – d. 13 octombrie 1986, Paris, Franța) a fost un sculptor român, de renume internațional, considerat unul dintre cei mai importanți urmași ai lui Constantin Brâncuși în sculptura românească. Născut în satul Stănișești, județul Bacău, Apostu a studiat inițial ceramica la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, dar a continuat studiile la sculptură sub îndrumarea unor mari profesori. În 1957, a participat la prima sa expoziție de grup la Moscova, iar de-a lungul carierei a avut expoziții importante în România și în străinătate (Franța, Italia, Brazilia, India etc.).

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:George-Apostu.jpg

Apostu s-a inspirat din tradițiile și arta populară românească, integrând elemente din sculptura în lemn și piatră, dar și din etnografie. Ciclurile sale celebre, precum „Tatăl și Fiul” și „Laponele”, reflectă un dialog între elementele umane și cele naturale, aducând în prim-plan teme de regenerare organică și mituri universale. În ultimii ani, apostu a încorporat teme creștine în lucrările sale, evoluând de la o estetică păgână la una cu semnificații religioase.

Premiat în 1966 cu premiul Ioan Andreescu al Academiei Române și în 1970 cu Marele Premiu pentru Sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Apostu a fost un artist inovativ. A realizat lucrări în aer liber în locații internaționale și a fost activ în numeroase simpozioane și expoziții de prestigiu. A murit în 1986, iar astăzi este înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Sursa: https://centrulapostu.ro/services/george-apostu/