Gavril Ștrempel, istoric al culturii, filolog și bibliograf român

Gavril Ștrempel, alternativ Gabriel Ștrempel, (n. 8 septembrie 1926, Pomi, județul Satu Mare (interbelic), România – d. 1 decembrie 2020, București) a fost un istoric al culturii, filolog și bibliograf român. A fost membru de onoare (din 1993) al Academiei Române.

Gabriel Ștrempel, fiul Mariei (născută Crișan) și al lui Ioan Ștrempel, agricultori, și-a petrecut anii de școală la liceele „Mihai Eminescu” din Satu Mare (1937-1940, 1945-1947) și „I.C. Brătianu” din Pitești (1942-1945). Ulterior, a urmat Facultatea de Istorie a Universității din București (1947-1951). În 1967 și-a obținut doctoratul în istorie medievală și paleografie românească la Universitatea din Cluj, cu lucrarea „Copiști de manuscrise românești până la 1800”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Cariera sa profesională a început încă din perioada studenției, în 1950, când a devenit bibliotecar la Secția de manuscrise și documente istorice a Bibliotecii Academiei Române. A dedicat întreaga sa viață studiului manuscriselor și cărților vechi, devenind director adjunct al Bibliotecii Academiei în 1975, director general în 1994 și, după pensionare, director onorific. A jucat un rol esențial în coordonarea cercetării, organizării și dezvoltării colecțiilor acestei instituții.

Ștrempel a debutat în 1953 în publicația „Viața Capitalei” și a continuat să publice numeroase articole și studii în reviste prestigioase precum Studii și cercetări de bibliologie, Revista bibliotecilor, Buletinul monumentelor istorice, Magazin istoric și România literară. A fost distins cu mai multe premii de-a lungul carierei, printre care Premiul „Manuscriptum” (1972), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1976) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1999). De asemenea, a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a III-a, și cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer.

Pe lângă activitatea sa de cercetător, Ștrempel a îngrijit numeroase ediții critice ale unor opere fundamentale din cultura românească, incluzând scrierile lui Ion Neculce, Ienăchiță Văcărescu și Antim Ivireanul. A fost, de asemenea, responsabil pentru prima ediție integrală a unor lucrări semnificative, precum „Ceasornicul domnilor” de Antonio de Guevara și „Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei”. În toate aceste lucrări, Ștrempel a adoptat o abordare meticuloasă, stabilind texte definitive și oferind soluții în chestiuni controversate, atât de fond, cât și de detaliu.

Ștrempel a continuat inițiativa lui Ioan Bianu în elaborarea unui catalog analitic al manuscriselor românești de la Biblioteca Academiei. Regândind criteriile de catalogare, a realizat o lucrare de referință în patru volume (1978-1992), descriind aproape 6.000 de manuscrise, oferind informații esențiale precum cotele, titlurile și detalii despre copişti.

A condus, de asemenea, coordonarea „Bibliografiei românești moderne” (1831-1918), un îndreptar de cultură care continuă munca lui Ioan Bianu și alții, completând seria începută pentru perioada 1508-1830. Studiile sale despre istoria Bibliotecii Academiei și despre personalități precum Remus Caracas și Ioan Bianu completează o activitate remarcabilă, prin care a format numeroși tineri specialiști în biblioteconomie.

Sursa foto:

Sursa: https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2020/12/03/in-memoriam-prof-academician-gabriel-strempel-parintele-bibliotecii-academiei-romane/