Gabriel Stănescu, poet, eseist și editor româno-american

Gabriel Stănescu (n. 9 septembrie 1951, București – d. 22 noiembrie 2010, București) a fost poet, eseist și editor româno-american, reprezentant al generației optzeci, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Activitatea sa literară, publicistică și editorială a marcat, prin amplitudine și viziune, literatura română din exil și diaspora.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263

Gabriel Stănescu s-a născut în București și a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1977. În 2002 a obținut titlul de doctor în filosofie cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani, o contribuție importantă la studiul identității românești în diaspora.

A fost membru al cenaclului Universitas, condus de criticul Mircea Martin. După Revoluție, în 1990, a lansat revista Noul Criterion, iar în 1991 s-a stabilit în Atlanta, SUA, unde a devenit una dintre cele mai importante voci ale diasporei literare românești.

În 1997 a fondat revista „Origini. Romanian Roots”, o platformă internațională de literatură, idei și arte. În paralel, a înființat Editura Criterion Publishing, prin care a promovat scriitori români din exil și din țară. Din anul 2000 a inițiat Caietele Internaționale de Poezie și Almanahul Origini, importante proiecte culturale transatlantice.

A încetat din viață la 22 noiembrie 2010, în București.

Gabriel Stănescu a fost profund atașat limbii române, pe care a continuat să o folosească în scris, chiar și după stabilirea sa în Statele Unite. În Jurnal în căutarea poeziei (2001), mărturisea:

„E un paradox să locuiești departe de țară și să scrii în limba țării tale, un paradox comfortabil, totuși… Numai Dumnezeu vorbește pentru mine în graiul neamului meu.”

Opera sa literară este străbătută de teme recurente precum exilul, identitatea, fragilitatea ființei, transcendența și memoria culturală. Eseurile sale dezvoltă o perspectivă critică și lucidă asupra crizei valorilor culturale contemporane și a pierderii vocației erudite:

„Tipul cărturarului a fost înlocuit cu cel al foiletonistului, care scrie mai mult decât citește, care comentează superfluu mai mult decât înțelege.”
(Jurnal în căutarea poeziei, 2001)

A debutat publicistic în 1969, în revista Cronica (Iași). De-a lungul carierei a publicat peste 20 de volume de poezie, eseuri și jurnale, în România și în străinătate, multe dintre ele în ediții bilingve.

Volume de poezie (selectiv)

• Exerciții de apărare pasivă, Ed. Albatros, 1984
• America! America!, Ed. Euphorion, 1994
• Peisaj cu memorie / Landscape with Memory, Ed. Criterion, 1996 (bilingv)
• Când acasă nu mai este acasă, Ed. Criterion, 2000
• Memorie clandestină / Illicit Memory, Ed. Criterion, 2002 (bilingv)
• Despărțirea de frică, Ed. Cartea Românească, 2003
• O speranță numită Mayflower, Ed. T, 2008
• 111 Poeme / 111 Poems, Ed. Muzeul Literaturii, 2008 (bilingv)
• Dumnezeul lui Borges / Borges’ God, Ed. Criterion, 2009 (bilingv).

Eseuri și jurnale

• Țara și exilul, 1999
• Eseu despre ființa românească, 1999
• Unde am fugit de acasă?, 2001
• Românii din Lumea Nouă, 2003
• Jurnal în căutarea poeziei, 2001
• Mircea Eliade – Odiseea omului modern, 2008
• Aventura culturii românești în America, 2010

Gabriel Stănescu a fost editor al unor importante antologii și volume de referință:

• Day After Night. Twenty Romanian Poets for the Twenty-first Century (cu Adam Sorkin), 1998
• Timpul, rană sângerândă. Poeți români în Lumea Nouă, 2006
• Corneliu Zelea Codreanu și epoca sa, 2001
• Mircea Eliade în conștiința contemporanilor săi, 2001
• Emil Cioran în conștiința contemporanilor din exil, 2007
• Petre Țuțea în conștiința contemporanilor săi, 2010.

Gabriel Stănescu a fost privit de critici ca o voce distinctă în peisajul poetic românesc contemporan.

Mircea Martin sublinia simplitatea expresivă și forța imaginii poetice:

„Cine izbutește să spună atât de simplu și de pregnant […] nu poate fi lipsit de viitor în poezie.”