Fredric March, actor american de scenă și film

Fredric March (născut la 31 august 1897, Racine, Wisconsin, SUA – decedat la 14 aprilie 1975, Los Angeles, California) a fost un actor american de scenă și film, recunoscut pentru versatilitatea sa și pentru abilitatea de a interpreta atât roluri principale romantice, cât și personaje complexe.

March și-a descoperit pasiunea pentru actorie în perioada în care era student la Universitatea din Wisconsin. După ce a absolvit în 1920, s-a mutat la New York pentru a lucra într-o bancă, dar în scurt timp a decis să urmeze o carieră în actorie. În următorii șase ani, a acceptat numeroase roluri minore în piese de teatru și filme, până când a obținut primul său rol principal pe Broadway în piesa „The Devil in the Cheese” (1926). În timp ce juca într-o companie de teatru, a cunoscut-o pe actrița Florence Eldridge, cu care s-a căsătorit în 1927. În deceniile următoare, cei doi au devenit o echipă de teatru renumită.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fredric_March#/media/Fi%C8%99ier:Fredric_March-1.jpg

Performanța remarcabilă a lui March într-o producție în turneu a piesei „The Royal Family” în 1928, unde l-a parodiat pe John Barrymore, i-a adus un contract de cinci ani cu Paramount Pictures. În 1930, a primit prima sa nominalizare la Oscar pentru reluarea acestui rol în adaptarea pentru marele ecran, „The Royal Family of Broadway”. Unul dintre cele mai celebre roluri din acea perioadă a fost cel dublu din filmul clasic de groază „Dr. Jekyll and Mr. Hyde” (1931), pentru care a câștigat primul său Premiu al Academiei.

Contractul său cu Paramount a expirat în 1933, fiind singurul contract pe termen lung pe care March l-a avut cu un studio. De-a lungul carierei sale, a preferat să lucreze independent, o raritate în epoca sistemului de studio de la Hollywood. În următorul deceniu, a creat personaje memorabile în filme realizate pentru diverse studiouri, inclusiv „The Barretts of Wimpole Street” (1934), „Death Takes a Holiday” (1934), „Les Misérables” (1935), „Anthony Adverse” (1936), „Nothing Sacred” (1937), „A Star Is Born” (1937), „The Buccaneer” (1938), „Bedtime Story” (1941), „I Married a Witch” (1942) și „The Adventures of Mark Twain” (1944).

În 1942, March s-a reîntors pe Broadway în piesa „The Skin of Our Teeth” de Thornton Wilder, și pentru restul carierei sale a alternat între filmele de la Hollywood și scena din New York. Avea un instinct natural pentru a adapta gesturile și expresiile în funcție de mediu, fie că era vorba de teatru sau film. March nu a fost adeptul „metodei” de actorie, preferând o abordare cerebrală, ceea ce uneori a dus la interpretări emoțional neconvingătoare în tinerețe, dar mai târziu i-a adus roluri deosebit de nuanțate și complexe.

Pe măsură ce înainta în vârstă, March a continuat să primească roluri importante. Două dintre spectacolele sale de pe Broadway, „A Bell for Adano” (1944) și „Years Ago” (1947), au fost foarte apreciate, cel din urmă aducându-i un premiu Tony. Între aceste două roluri, a câștigat al doilea său Oscar pentru interpretarea unui veteran al celui de-al Doilea Război Mondial în filmul „The Best Years of Our Lives” (1946), considerat unul dintre cele mai renumite roluri ale sale.

Deși cariera sa a început să scadă în anii 1950 și 1960, March a continuat să joace în filme notabile, inclusiv în „Death of a Salesman” (1951), pentru care a fost nominalizat din nou la Oscar, „The Desperate Hours” (1955), „Inherit the Wind” (1960), „Seven Days in May” (1964) și „Hombre” (1967). Între aceste filme, a continuat să joace și pe Broadway, câștigând un al doilea premiu Tony pentru rolul lui James Tyrone în „Long Day’s Journey into Night” (1956) de Eugene O’Neill. Ultima sa interpretare notabilă a fost în filmul „The Iceman Cometh” (1973), unde a oferit o prestație deosebit de puternică.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Fredric-March