Franz Liszt, pianist și compozitor maghiar
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 22, 2025
Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding(d), Imperiul Austriac – d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria, Imperiul German) a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor. Printre operele sale celebre se numără cele 12 poeme simfonice, două concerte pentru pian, lucrări corale sacre și o varietate de piese solo pentru pian.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Liszt#/media/Fi%C8%99ier:Liszt-1870.jpg
Tatăl lui Liszt, Ádám Liszt, a fost funcționar în serviciul prințului Nicolas Eszterházy, având o poziție care i-a permis accesul la o serie de muzicieni de renume. Ádám, muzician amator talentat, a cântat la violoncel la curtea prințului. La vârsta de cinci ani, Franz a început să ia lecții de pian de la tatăl său, manifestând un interes deosebit atât pentru muzica religioasă, cât și pentru cea romă. Sub influența tatălui său, Liszt a devenit un copil profund religios, căci Ádám petrecuse doi ani într-un ordin franciscan.
Franz a compus prima sa lucrare la vârsta de opt ani și la doar nouă ani a susținut primele sale concerte publice la Sopron și Pozsony (azi Bratislava). Performanțele sale au impresionat nobilii locali, care au strâns fonduri pentru educația sa muzicală. În 1823, Liszt și tatăl său s-au mutat la Viena, unde a studiat pianul cu Carl Czerny, un fost elev al lui Ludwig van Beethoven, și compoziția cu Antonio Salieri. Legenda spune că Beethoven i-ar fi sărutat fruntea tânărului Liszt la unul dintre concerte, dar această poveste este considerată apocrifă.
În 1823, familia s-a mutat la Paris, unde Liszt a continuat să studieze cu Anton Reicha și Ferdinando Paer, dar nu a fost acceptat la Conservatorul din Paris deoarece era străin. Debutul său parizian în 1824 a fost un succes răsunător, urmat de concerte la Londra și alte orașe. Cu toate acestea, epuizarea nervoasă l-a făcut să considere pentru scurt timp o carieră religioasă, însă tatăl său a intervenit pentru a-l menține pe calea muzicii. După moartea tatălui său în 1827, Liszt a revenit la Paris și a început să-și câștige existența ca profesor de pian.
În perioada sa pariziană, Liszt s-a conectat cu personalități de renume, precum Alphonse de Lamartine, Victor Hugo și Heinrich Heine, influențându-i dezvoltarea artistică. Întâlnirile sale cu Hector Berlioz și Niccolò Paganini între 1830 și 1832 i-au stimulat interesul pentru orchestrație și tehnica virtuoasă. Inspirat de Paganini, Liszt a transformat tehnicile acestuia pentru vioară în efecte pentru pian, realizând lucrări precum La Campanella.
Liszt a cunoscut-o pe contesa Marie d’Agoult în 1834, iar relația lor a dus la o perioadă creativă prolifică. Cuplul a trăit în Elveția și Italia, iar experiențele din aceste locuri au fost sursa inspirației pentru ciclul său de piese pentru pian Années de pèlerinage. În acest timp, Liszt a transcris operele altor compozitori și a continuat să compună lucrări proprii.
Între 1847 și 1861, Liszt a renunțat la cariera de virtuoz pentru a se concentra pe compoziție. Stabilit la Weimar, unde a fost director de muzică la curte, a creat lucrările sale simfonice majore, inclusiv Simfonia Faust și Simfonia Dante. A experimentat cu noi forme muzicale, dezvoltând genul poemului simfonic.
Anii petrecuți la Weimar au fost, însă, marcați de dificultăți personale. Moartea fiului său, Daniel, în 1859, l-a afectat profund, iar în 1860, prințesa Carolyne Sayn-Wittgenstein, partenera sa, a părăsit Weimarul în speranța obținerii unui divorț.
În perioada 1869–1886, Liszt și-a împărțit timpul între Roma, Weimar și Budapesta. A continuat să compună și să predea, iar muzica sa a devenit din ce în ce mai experimentală. Deși sănătatea sa s-a deteriorat spre sfârșitul vieții, Liszt a continuat să călătorească și să participe la evenimente muzicale.
Franz Liszt rămâne una dintre cele mai influente figuri ale secolului al XIX-lea, contribuțiile sale la muzica clasică fiind esențiale în dezvoltarea pianului modern și a compoziției orchestrale.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Franz-Liszt
Jurnal FM 