Franz Liebhard, poet, prozator, eseist și traducător originar din Banat

Franz Liebhard (pseudonimul literar al lui Robert Reiter din 1949), (n. 6 iunie 1899, Timișoara – d. 18 decembrie 1989), a fost un poet, prozator, eseist și traducător originar din Banat, cunoscut pentru scrierile sale în limbile maghiară și germană. Este una dintre cele mai marcante figuri ale literaturii germane din România.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Franz_Liebhard#/media/Fișier:Franz_Liebhard_-Robert_Reiter(1899-1989).jpg

Născut într-o familie mixtă – tatăl de origine germană și mama slovacă – Reiter a crescut într-un mediu multietnic. Deși acasă nu se vorbea limba maghiară, a urmat o prestigioasă școală maghiară din Timișoara, unde a fost coleg cu istoricul artei Arnold Hauser. De-a lungul adolescenței, a intrat în contact cu literatura modernistă maghiară și de avangardă, în special prin revistele Nyugat, A Tett și Ma, dar și cu publicații germane precum Der Sturm.

Deși nu stăpânea limba maghiară la începutul liceului, până la vârsta de 17 ani o cunoștea suficient de bine încât să co-fondeze revista literară Holnap („Mâine”), interzisă însă după primul număr. A continuat să publice poezie expresionistă și, din 1917, a devenit colaborator al revistei Ma condusă de Lajos Kassák, la Budapesta.

A studiat la Universitatea din Budapesta, devenind o figură importantă în cercul lui Kassák. A intrat în contact cu personalități ca Mihály Babits și Ernő Osvát și a publicat în revista Nyugat. În 1922, s-a alăturat din nou cercului Ma la Viena, contribuind cu poezie, traduceri (Rimbaud, Apollinaire ș.a.) și eseuri filozofice.

Întors la Timișoara în 1924, din rațiuni financiare, Reiter a reluat activitatea jurnalistică și a început tranziția către limba germană. Din 1926, a renunțat la poezia maghiară, semnând articolele ca Robert Reiter. Ulterior, a revenit la poezie, dar în limba germană, sub pseudonimul Franz Liebhard, ales în memoria unui prieten decedat. Criza avangardei maghiare de la sfârșitul anilor ’20 a influențat și această schimbare.

Din 1925 a fost redactor la ziarul Banater Deutsche Zeitung, devenind redactor-șef între 1929–1941. Sub presiunea regimului nazist, publicația și-a schimbat denumirea în Südostdeutsche Tageszeitung. În această perioadă, Liebhard a publicat inclusiv o traducere în germană a baladei românești Miorița.

În 1945 a fost deportat în URSS într-un lagăr de muncă forțată. Revenit în România în 1948, s-a adaptat contextului cultural impus de regimul comunist. A colaborat cu Teatrul de Stat din Timișoara (secția germană), unde a fost secretar literar între 1953 și 1968, traducând piese și susținând dramaturgia germană locală.

În anii ’50 și ’60 a elaborat poezie în stil tezist, conform cerințelor realismului socialist. În 1968 a fondat cenaclul literar german Adam Müller-Guttenbrunn ca formă de conservare culturală a identității șvabe. În 1969, a făcut o distincție publică între cele trei identități literare ale sale: Reiter Róbert (poet maghiar de avangardă), Robert Reiter (jurnalist german) și Franz Liebhard (poet clasicizant postbelic).

Este tatăl jurnalistei Helga Reiter-Ciulei.

Lucrări importante

• Schwäbische Chronik (1952)
• Der Türkenschatz – povestiri (1958)
• Glückauf! Gedichte (1959)
• Gedichte (1964)
• Menschen und Zeiten – eseuri și studii (1970)
• Miniaturen aus vier Jahrzehnten (1972)
• Banater Mosaik (1976)
• Temeswarer Abendgespräch (1977)
• Abends ankern die Augen (1989)
• Elsüllyedt dal (Cântec scufundat) – antologie postumă în limba maghiară (2016).

Distincții

• Ordinul Muncii, clasa a III-a (1954)
• Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a (1967)
• Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate (1977).