Francesco Maria Veracini, violonist și compozitor italian

Francesco Maria Veracini (n. 1 februarie 1690, Florența, Marele Ducat de Toscana – d. 31 octombrie 1768, Florența) a fost un virtuoz violonist și compozitor italian, renumit pentru originalitatea stilului său muzical și tehnicile speciale dezvoltate pentru vioară. Activitatea sa artistică s-a desfășurat în marile centre culturale ale vremii, inclusiv Londra, Dresda și Praga, și cuprinde compoziții variate precum opere, cantate, concerte și sonate pentru vioară, multe dintre acestea cu pasaje concepute să scoată în evidență tehnica sa impresionantă. Cel puțin jumătate din creația sa cunoscută include lucrări pentru voce.

Născut într-o familie de muzicieni din Florența, Veracini a beneficiat de o educație muzicală încă de la o vârstă fragedă, sub îndrumarea unchiului său, Antonio Veracini, și a altor muzicieni ai vremii, precum organistul Catedralei din Florența. A părăsit orașul natal în 1711, iar până în 1714, cânta deja ca solist la Bazilica Sf. Marcu din Veneția. Ulterior, a susținut concerte la Londra, unde s-a bucurat de succes și apreciere.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Maria_Veracini#/media/Fi%C8%99ier:Veracini.jpg

În 1717, Veracini a fost invitat la curtea din Dresda, unde a primit un salariu generos și a rămas până în 1722. O criză de sănătate mentală l-a determinat să părăsească Dresda, iar Veracini a declarat ulterior că motivele sale au fost intensitatea studiului muzical și alchimic, dar și conflicte și gelozii la curte. Întors la Florența în 1723, a continuat să compună și să cânte muzică religioasă, creând inclusiv o liturghie și un Te Deum pentru celebrarea Papei Clement al XII-lea.

A revenit la Londra în 1733, unde și-a prezentat prima operă, Adriano în Siria, și a continuat să fie un nume central în scena muzicală londoneză, interpretând frecvent lucrările proprii. A compus alte opere, printre care La Clemenza di Tito și Partenio, precum și duete vocale. În 1744, ultima sa operă, Rosalinda, o adaptare a piesei As You Like It de Shakespeare, a fost prezentată la Londra. Tot atunci a publicat lucrarea sa renumită Sonate accademiche op.2.

Veracini s-a reîntors la Florența, unde și-a petrecut ultimii ani ca muzician bisericesc, dedicându-se în continuare muzicii, în special vioarei. În stilul său compozițional, a preferat tehnicile fugii, canonului și imitației, preferințele sale reflectând o aversiune tot mai mare față de stilul homofonic dominant la acea vreme. Excentric și inovator, Veracini și-a creat un drum muzical propriu, fiind apreciat de contemporani pentru contribuțiile sale la muzica instrumentală.

Sursa: https://www.kennedy-center.org/artists/v/va-vn/francesco-veracini/