Francesco Maria Veracini, violonist și compozitor italian

Francesco Maria Veracini (n. 1 februarie 1690, Florența – d. 31 octombrie 1768, Florența) a fost un violonist și compozitor italian, considerat unul dintre cei mai importanți virtuozi ai epocii baroce. Activitatea sa artistică s-a desfășurat în marile centre muzicale ale vremii – Londra, Dresda și Praga – iar compozițiile sale includ opere, cantate, concerte și sonate pentru vioară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Francesco_Maria_Veracini#/media/Fișier:Veracini.jpg

Criticii i-au remarcat stilul original, plin de fantezie și libertate expresivă, ce anunța sfârșitul epocii barocului. Muzicologul Manfred Bukofzer considera că „veracini a avut un stil fără precedent, care anunță în mod clar sfârșitul întregii ere baroce”, iar Charles Burney nota că „deși era capricios, Veracini își întemeia toate excentricitățile pe o bază solidă, fiind un contrapunctist excelent”. În onoarea sa, asteroidul 10875 Veracini îi poartă numele.

Născut într-o familie florentină de artiști și meșteșugari, Veracini a fost instruit de unchiul său, Antonio Veracini, el însuși violonist renumit. Talentul său s-a manifestat încă din tinerețe, iar la numai 22 de ani era deja invitat să cânte ca solist la Veneția, în celebra biserică San Marco. În 1714 a plecat la Londra, unde a concertat în teatrele regale și a devenit cunoscut pentru virtuozitatea sa spectaculoasă.

În 1717 a fost numit Kapellmeister la curtea din Dresda, una dintre cele mai rafinate scene muzicale europene ale epocii. Relațiile tensionate cu alți muzicieni ai curții au culminat, potrivit unor relatări, cu un incident dramatic: Veracini s-ar fi aruncat de la etaj, rămânând șchiop pentru tot restul vieții. După acest episod, s-a întors la Florența, unde a continuat să compună și să predea.

A revenit la Londra în anii 1730, unde a scris operele Adriano in Siria (1735), La Clemenza di Tito (1737), Partenio (1738) și Rosalinda (1744) – ultima fiind inspirată din piesa lui Shakespeare As You Like It. Deși contemporanii l-au considerat uneori excentric, Veracini a fost admirat pentru originalitatea și complexitatea scriiturii sale muzicale.

După 1745 s-a întors definitiv la Florența, unde a fost numit maestru de capelă la bisericile San Pancrazio și San Gaetano. A continuat să compună muzică religioasă și piese instrumentale până la sfârșitul vieții.

Printre lucrările sale principale se numără:

• 12 Sonate pentru vioară și basso continuo, op. 1 (1721)
• 12 Sonate accademiche, op. 2 (1744)
• Il trionfo della pratica musicale (1760), un tratat teoretic inovator
• mai multe uverturi orchestrale și concerte pentru vioară.