Francesco Borromini, arhitect italian

Francesco Borromini, pe numele său real Francesco Castelli, s-a născut pe 25 septembrie 1599 și a murit pe 2 august 1667. A fost un arhitect italian, originar din actualul canton elvețian Ticino. Alături de contemporanii săi Gian Lorenzo Bernini și Pietro da Cortona, Borromini a fost o figură de frunte în apariția arhitecturii baroc romane.

Influențat de Michelangelo și de ruinele antice, Borromini a creat o arhitectură inventivă și distinctivă, caracterizată prin manipularea formelor clasice, utilizarea raționamentelor geometrice și introducerea simbolismului în clădirile sale. În comparație cu Bernini și Cortona, Borromini avea o înțelegere mai profundă a structurilor, ceea ce se reflecta în desenele sale unice. Deși era autodidact, a adunat o bibliotecă vastă.

Cariera sa a fost afectată de personalitatea melancolică și temperamentul său dificil, care l-au împiedicat să obțină anumite comisii importante. Acest temperament l-a condus, în final, la sinucidere în 1667. Influența sa a fost limitată datorită stilului său idiosincratic, dar este evidentă în lucrările unor arhitecți precum Guarino Guarini și în barocul târziu al Europei de Nord.

Lucrări majore

San Carlo alle Quattro Fontane (San Carlino): Aceasta a fost prima comisie majoră independentă a lui Borromini în 1634. Clădirea, situată pe dealul Quirinal din Roma, este considerată o capodoperă a barocului roman, notabilă pentru mărimea sa redusă și complexitatea geometrică a designului.

Oratoriul Sfântului Filip Neri (Oratorio dei Filippini): Borromini a început lucrările la acest proiect în 1637, care include o fațadă curbată din cărămidă și un interior alb cu o boltă cu nervuri. Relațiile tensionate cu Oratorienii au dus la înlocuirea lui înainte de finalizarea proiectului.

Sant’Ivo alla Sapienza: Proiectată între 1640 și 1650, biserica reflectă motivele arhitecturale unice ale lui Borromini, combinând geometria raționalistă cu dinamismul baroc.

Sant’Agnese in Agone: Borromini a preluat lucrările în 1652, însă multe dintre intențiile sale de proiectare au fost modificate de succesorii săi, ceea ce a dus la o clădire cu un stil mixt.

Capela Re Magi a Propaganda Fide: Considerată una dintre cele mai unificate lucrări ale lui Borromini, capela a fost construită între 1660 și 1665 și a înlocuit o capelă ovală proiectată de Bernini.

Alte lucrări notabile:

• Interiorul Bazilicii San Giovanni in Laterano
• Palazzo Spada (perspectivă truc)
• Palazzo Barberini (ferestre de la nivelul superior și scară ovală)
• Sant’Andrea delle Fratte
• Santa Maria alla Porta, Milano (portal și timpan)
• San Giovanni in Oleo (restaurare)

Moartea și epitaful

Borromini s-a sinucis în 1667, probabil din cauza tulburărilor nervoase și depresiei. A fost înmormântat fără nume, la dorința sa, în mormântul rudelui său Carlo Maderno din San Giovanni dei Fiorentini. Mai târziu, numele său a fost adăugat pe placa de marmură a mormântului, iar o placă comemorativă a fost plasată în biserică.

Onoruri

Francesco Borromini a fost prezentat pe bancnota elvețiană de 100 de franci din seria a șasea (1976-2000) și a șaptea (emisie de rezervă). Aceste decizii au stârnit controverse legate de naționalitatea sa. Borromini este și subiectul filmului „La Sapienza” de Eugène Green, lansat în 2015.