1921 – Apariția revistei Gândirea. Revistă literară, artistică și socială

Fondată la Cluj în data de 1 mai 1921, revista Gândirea s-a impus rapid ca una dintre cele mai influente publicații culturale din perioada interbelică. Având un pronunțat caracter tradiționalist, ortodoxist și autochtonist, Gândirea a devenit nucleul ideologic al unui curent cultural distinct, cunoscut sub numele de gândirism.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Gândirea#/media/File:Copertagandirea.jpg
Inițial cu apariție bilunară la Cluj (1 mai 1921 – 5 decembrie 1922), revista s-a mutat la București, continuând să apară bilunar (20 decembrie 1922 – 1 și 15 aprilie 1925), apoi lunar în perioadele: iunie 1925, februarie 1926 – mai 1933 și octombrie 1934 – iulie 1944. De-a lungul timpului, a cunoscut două întreruperi semnificative, în 1925 și între 1933–1934.
Revista a fost înființată de un grup de tineri scriitori proveniți din diverse regiuni ale țării, avându-i ca principali inițiatori pe Cezar Petrescu și D.I. Cucu, redactori ai ziarului Voința. Ulterior, conducerea revistei a fost completată de figuri marcante ale culturii române, precum Tudor Vianu, Adrian Maniu, Gib Mihăescu, iar din 1926, un rol esențial l-a preluat Nichifor Crainic, care, din 1928, a devenit directorul și ideologul principal al publicației. Crainic a fost veriga de legătură dintre orientările artistice, culturale și religioase ale gândirismului și ale ortodoxismului.
Deși nu a prezentat un program literar, artistic sau social formulat explicit, revista s-a autodefinit ca un sprijin moral „pentru cei scârbiți de politica vană, pentru cei dezamăgiți de făgăduieli căzute de la primul zbor cu aripile retezate”. În realitate, Gândirea a promovat constant valorile spirituale, ortodoxia românească și specificul național, în contrast cu orientarea modernist-sincronistă promovată de gruparea Sburătorul, condusă de Eugen Lovinescu.
Deși deseori interpretată ca exponență exclusivă a tradiționalismului, revista Gândirea și curentul gândirist fac parte dintr-un mozaic complex al culturii române interbelice, caracterizată de avangardă, efervescență intelectuală și diversitate de orientări. Gândirea a reprezentat o voce distinctă, cu rădăcini în spiritualitatea ortodoxă, aflată într-un raport de tensiune ideologică cu modernismul urban și cosmopolit.
De-a lungul activității sale (1921–1944), în jurul revistei s-a coagulat un grup influent de scriitori, filozofi, eseiști și teologi, între care:
Ion Barbu, Lucian Blaga, Dan Botta, Mateiu I. Caragiale, Radu Gyr, Niculae I. Herescu, Ovidiu Papadima, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Al. O. Teodoreanu, Paul Sterian, Victor Papilian, Dragoș Protopopescu, Dumitru Stăniloae, Pan M. Vizirescu și mulți alții.

Alți intelectuali de marcă, precum Tudor Arghezi, George Călinescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, au colaborat sporadic.
Publicația și-a încheiat apariția în 1944, pe fondul tulburărilor istorice ale sfârșitului celui de-Al Doilea Război Mondial.

După decembrie 1989, o parte din colecția revistei a fost digitalizată și pusă la dispoziția publicului de către Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.

Între 1991 și 2004, revista a cunoscut o serie nouă, apărută la Sibiu și ulterior la Sinaia, inițiată de profesorul Mihai Marinică și condusă de Pan M. Vizirescu, fost colaborator al publicației originale și ultimul supraviețuitor al „lotului ziariștilor” condamnați în 1946. În această perioadă, au colaborat și alți membri ai vechii generații, precum Ovidiu Papadima.