Filip Brunea-Fox, reporter și traducător român, de origine evreiască

Filip Brunea-Fox (n. 18 sau 31 ianuarie 1898, Roman – d. 12 iunie 1977, București) a fost un reporter și traducător român, de origine evreiască, cunoscut ca unul dintre cei mai importanți reporteri interbelici, care, alături de Geo Bogza, a contribuit la dezvoltarea reportajului literar românesc și a fost implicat în mișcarea de naștere a suprarealismului românesc.

Filip Brunea-Fox, pe numele real Filip Brauner, s-a născut în Roman într-o familie de intelectuali evrei. În timpul primului război mondial, familia s-a mutat la Iași.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_Brunea-Fox#/media/Fi%C8%99ier:Brunea-Fox_in_1973.png

A debutat ca scriitor în Iași, publicând în revistele „Versuri și Proză” (a lui Jean Hefter), „Absolutio” (a lui I. Ludo), și „Zări senine”. La sfârșitul războiului, în 1918, s-a mutat la București, alături de prietenii săi Benjamin Fundoianu, Iosif Ross și Alexandru Philippide. În acea perioadă, a început să colaboreze ca ziarist la publicația „Arena”.

Fără studii universitare, dar cu o cultură vastă, Brunea-Fox a fost atras de avangarda literară și a publicat poezii în reviste avangardiste. În 1925, a contribuit la revista „Integral”, unde scria frecvent sub diverse pseudonime (Fox, Mac, Pan, etc.). A fost unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion Călugăru, M. H. Maxy și Ilarie Voronca. Colaborarea la „Integral” a încetat în 1928, iar Brunea-Fox a început să se concentreze pe reportaje literare în stilul grand reportage-ului francez, adesea însoțite de fotografii realizate de Iosif Berman.

A lucrat ca redactor la ziarele „Dimineața” (1925-1937) și „Adevărul” (1932-1937) și a colaborat la publicații de stânga, cum ar fi „Cuvântul liber”. După interzicerea acestor ziare în 1937, a continuat să publice în reviste periodice.

După 23 august 1944, Brunea-Fox a lucrat la buletinul „Îndrumătorul cultural” și a continuat să colaboreze la ziare și reviste importante, cum ar fi „Adevărul”, „Jurnalul de dimineață”, „România liberă”, „Scînteia”, „Viața românească” și „Flacăra”.

Brunea-Fox a scris numeroase reportaje literare care au fost publicate în presa interbelică. A semnat lucrări precum „Orașul măcelului”, un jurnal al rebeliunii legionare din 1941, publicat în 1944. A realizat și un număr considerabil de fotografii pe teme sociale, în special legate de situația evreilor în România. Printre cele mai cunoscute reportaje ale sale se numără „Aspectele vieții de provincie”, „Iașul, cetatea umbrelor”, „Târgul Moșilor”, „Insula Ada Kaleh”, „Nopți bucureștene”, „Trenul fantomă”, „Leproșii” (despre „Infernul de la Lărgeanca”) și „Unde am să nasc?”.

A scris și despre tulburările antievreiești din Borșa, Sighet și Oradea, precum și despre evreii din Maramureș, publicând articole în revista „Adam”. De asemenea, a realizat evocări ale unor personalități politice românești, cum ar fi Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr. Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu și Alexandru Vaida-Voevod.

• Nopți bucureștene (1927)
• Cinci zile printre leproși (1928)
• Pericolul stupefiantelor (1929)
• Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare (1944; reeditat în 1997 la Editura Hasefer)
• Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957)
• Porturi dunărene (1957)
• Viața exploratorului arctic Constantin Dumbrăveanu
• Reportajele mele. 1927-1938 (1979, Editura Eminescu)
• Memoria reportajului (1985, Editura Eminescu)

Traduceri

Brunea-Fox a tradus și din literatura universală, uneori colaborând cu soția sa, Lisette Daniel-Brunea. Printre traducerile sale se numără:

• Bengt Danielsson, Terry pe urmele lui Kon-Tiki (1970)
• Robert Louis Stevenson, Comoara din insulă (1966; reeditat în 1983 și 2005)
• Lion Feuchtwanger, Războiul evreilor (în colaborare cu Lisette Daniel-Brunea).

Sursa: https://polirom.ro/autori/3443-f-brunea-fox