Eugenio Montale, poet, prozator, editor și traducător italian

Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova, Italia – d. 12 septembrie 1981, Milano) a fost un poet, prozator, editor și traducător italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1975.

Montale și-a început formarea artistică în tinerețe ca solist de operă. A fost recrutat în timpul Primului Război Mondial, iar după terminarea acestuia, și-a reluat studiile muzicale, însă treptat s-a implicat tot mai mult în activitatea literară. În 1922, a fost cofondator al revistei literare Primo Tempo („Prima dată”), iar mai târziu a lucrat la editura Bemporad (1927–1928). Între 1929 și 1938, a fost director al Bibliotecii Gabinetto Vieusseux din Florența. De asemenea, Montale a activat ca traducător independent și critic literar pentru La fiera letteraria („Târgul literar”, 1938–1948), iar din 1948 a devenit redactor literar și muzical la ziarul Corriere della Sera din Milano.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugenio_Montale#/media/Fi%C8%99ier:Eugenio_Montale.jpg

Prima sa carte de poezii, Ossi di seppia (1925; „Oase de sepie”), exprimă un pesimism amar, influențat de perioada postbelică. În această lucrare, Montale folosește peisajele aride și stâncoase ale coastei Ligurice pentru a reda o viziune tragică asupra lumii, asemănătoare cu cea din The Waste Land de T.S. Eliot.

Printre lucrările care au urmat se numără La casa dei doganieri e altre poesie (1932; „Casa vameșului și alte poezii”), Le occasioni (1939; „Ocaziile”) și Finisterre (1943; „Sfârșitul pământului”), opere din ce în ce mai introspective și obscure. Începând cu La bufera e altro (1956; „Furtuna și alte poezii”), Montale își îmbunătățește stilul, adăugând o căldură personală care lipsea în lucrările anterioare. Alte colecții importante sunt Satura (1962), Accordi e pastelli (1962; „Armonii și pasteluri”), Il colpevole (1966) și Xenia (1966), o serie de poezii dedicate soției sale decedate în 1963. În 1973 a publicat Diario del ’71 e del ’72. Trei volume de poezii colectate au apărut în 1948, 1949 și 1957.

În anii ’30 și ’40, Montale era considerat un poet ermetic, alături de Giuseppe Ungaretti și Salvatore Quasimodo. A fost influențat de simboliștii francezi, precum Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud și Paul Valéry, încercând să redea experiențe prin sugestii emoționale și simbolism subiectiv. Cu toate acestea, în poezia sa ulterioară, Montale a adoptat un stil mai direct și mai simplu. A primit numeroase premii literare și critici pozitive. În 1999 a fost publicat un volum al operelor sale intitulat Collected Poems: 1920–1954, tradus de Jonathan Galassi, care conține traduceri, adnotări și un eseu despre poet.

Montale a tradus în italiană poezia lui William Shakespeare, T.S. Eliot și Gerard Manley Hopkins, precum și lucrările în proză ale lui Herman Melville și Eugene O’Neill. A scris, de asemenea, povestiri și schițe, publicate în La farfalla di Dinard (1956; „Fluturele din Dinard”).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Eugenio-Montale