Eugen Pricope, dirijor, muzicolog, critic muzical și scriitor român

Eugen Pricope, (n. 16 aprilie 1927, Oituz – d. 3 mai 1992, Onești), a fost un dirijor, muzicolog, critic muzical și scriitor român.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Eugen_Pricope#/media/File:Eugen_Pricope.jpg

Eugen Pricope a fost una dintre personalitățile marcante ale vieții muzicale românești din a doua jumătate a secolului XX. Născut în localitatea Oituz, pe 16 aprilie 1927, și decedat la Onești pe 3 mai 1992, Pricope s-a format ca muzician la Conservatorul din București, unde a studiat cu nume de prestigiu ale muzicii românești: Ioan Chirescu, Marțian Negrea, Tudor Ciortea, Theodor Rogalski și Zeno Vancea. Cursurile de dirijat le-a urmat cu Constantin Silvestri, iar în particular a fost discipol al profesorului Mihail Jora, de la care a învățat armonie, contrapunct și compoziție.

Cariera sa a fost una complexă, desfășurată pe mai multe planuri:

• Redactor muzical la Radiodifuziunea Română (1949–1953),
• Dirijor al orchestrelor simfonice din Galați (1956–1957), Bacău (1957–1963) și Ploiești (1963–1970),
• Consilier artistic principal la Filarmonica „George Enescu” din București (după 1970),
• Conferențiar la Ateneul Român între 1954 și 1963,
• Membru activ în Consiliul muzical al Comitetului pentru Cultură (1963–1965).

Ca dirijor, Eugen Pricope a colaborat cu cele mai importante orchestre simfonice din țară și a întreprins numeroase turnee internaționale. A realizat numeroase înregistrări cu Orchestra Națională Radio, Filarmonica din București și Filarmonica din Ploiești, înregistrări păstrate astăzi în Fonoteca Radio România.

Eugen Pricope a fost, de asemenea, un prolific scriitor și critic muzical, cu o contribuție valoroasă la promovarea muzicii clasice. A semnat lucrări de referință, printre care:

• „Beethoven” (Editura Muzicală, 1958) – o monografie dedicată marelui compozitor,
• „Ghid de concert” (1961) – un instrument de orientare în universul marilor compozitori clasici,
• „Simfonia până la Beethoven” (1963),
• „Dirijori și orchestre”,
• „Silvestri” – volum dedicat dirijorului Constantin Silvestri,
• „Între străluciri și… cântece de pustiu” – eseuri despre estetică și muzică.

A publicat articole și cronici în diverse reviste culturale și muzicale, și a fost frecvent invitat la Radiodifuziunea Română, unde a colaborat la emisiunea „Invitații Euterpei”, moderată de Iosif Sava, vorbind despre estetică, istoria muzicii și arta interpretativă.