Eugen Constant, poet, prozator, dramaturg și gazetar român

Eugen Constant (25 octombrie 1890, Craiova – 27 februarie 1975, Craiova) a fost un poet, prozator, dramaturg și gazetar român, Eugen Constant (nume real Eugen Constantinescu) a fost fratele scriitorilor Paul și Savin Constant. A urmat Școala Superioară de Comerț „Gheorghe Chițu” din Craiova, obținând diploma de expert contabil. A activat ca profesor la Școala Industrială de Ucenici Obedeanu și la Liceul Comercial „Gh. Chițu”, iar ulterior a fost secretar literar la Teatrul Național din Craiova.

A debutat în 1917, cu sonetul La datorie, publicat în ziarul Acțiunea română din Iași, iar primul său volum, Oglinzi aburite, a apărut în 1918. De-a lungul carierei, a colaborat la numeroase publicații, printre care Adevărul literar și artistic, Ramuri, Bilete de papagal, Familia, Universul literar, Convorbiri literare și Pagini literare.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037

Sursa foto: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/C/constant%20eugen.pdf

A fost fondator și editor al mai multor reviste culturale din Craiova, între care Strigătul oltean (1929), Provincia literară (1932–1934, împreună cu Paul Constant), Condeiul (1938–1942) și Înainte (1944).

Membru al Uniunii Scriitorilor, Eugen Constant a publicat o operă vastă, care cuprinde poezie, proză și teatru. Printre volumele sale se numără:

• Oglinzi aburite (1919)
• Galerii de ceară (1924)
• Cu dalta pe lespezi (1928)
• Socluri devastate (1933)
• Crater scufundat (1936)
• Melancolii sub arcade florale (1942)
• Pământ blagoslovit (1938)
• Muzica stelelor (1947)
• Gravuri și rezonanțe (1967)
• Vibrații republicane (1973)
• Pagini alese (1974).