Este pregătit Occidentul să facă față armelor de ultimă generație ale Chinei și Rusiei? SUA plătesc prețul pentru războaiele împotriva terorismului

Conflicte mici, regionale, încă izbucnesc pe tot globul. Etiopia are un război civil, conflictul separatist al Ucrainei a ucis peste 14.000 de oameni, începând din 2014, insurgențele din Siria continuă, iar gruparea Stat Islamic se dezlănțuie prin anumite părți ale Africii. Dar cum arată războiul viitorului dintre marile puteri și Occidentul este pregătit pentru provocările care urmează? În primul rând, „războiul viitor” este deja aici. Multe dintre aspectele unui conflict major între Occident și, să zicem, Rusia sau China, au fost deja dezvoltate, repetate și desfășurate, scrie BBC. Pe 16 noiembrie, Rusia a efectuat un test de rachetă în spațiu, distrugând unul dintre proprii sateliți. Pe parcursul verii, China a efectuat teste ale rachetelor sale hipersonice avansate, capabile să călătorească cu o viteză de multe ori mai mare decât sunetul. Atacurile cibernetice ofensive au devenit o întâmplare zilnică obișnuită, ceva cunoscut sub numele de „război sub prag”.

Unde a greșit Vestul?

Michele Flournoy, responsabil cu strategia la Pentagon, atât sub președinții Clinton, cât și Obama, crede că concentrarea Occidentului asupra Orientului Mijlociu în ultimele două decenii le-a permis adversarilor săi să recupereze mult în termeni militari. L-am întrebat pe Franz-Stefan Gady, un specialist în războiul viitorului de la IISS, ce ar însemna asta pentru cetățeni. Telefoanele ar înceta să mai funcționeze brusc, benzinăriile să rămână fără carburanți și distribuția de alimente să fie aruncată în haos? Cercetătorul spune că după toate probabilităţile așa se va întâmpa. „Pentru că marile puteri investesc masiv nu numai în capabilități cibernetice ofensive, ci și în capabilități de război electronic care pot bloca sateliții și pot distruge comunicațiile. Deci nu doar armata, ci și societățile în general vor fi o țintă principală în viitorul conflict”.

Cel mai mare pericol militar aici este escaladarea neplanificată. Dacă sateliții tăi nu comunică și planificatorii tăi care stau în buncărele lor subterane de comandă nu pot fi siguri ce se întâmplă, atunci este extrem de greu să calibrați următoarea mișcare. Meia Nouwens consideră că acest lucru le lasă să aleagă dacă să răspundă într-o manieră „minimalistă”, sau „maximalistă”, ceea ce implică riscul inerent de a intensifica în continuare tensiunile. Mai multe puteți afla pe ziare.com.