Enrico Caruso, tenor italian

Enrico Caruso ( / k ə ˈ r uː z oʊ / , [1] și SUA / k ə ˈ r uː s oʊ / , [2] [3] [4] italiană: [enˈriːko kaˈruːzo] ; 25 februarie 1873 – 2 august 1921) a fost un tenor liric de operă italian, apoi tenor dramatic. A cântat cu mare succes la marile teatre de operă din Europa și America, apărând într-o mare varietate de roluri care variau de la versuri la dramatice. Recunoscut în general ca prima vedetă internațională a înregistrărilor, Caruso a realizat aproximativ 250 de înregistrări lansate comercial între 1902 și 1920. Născut în Italia, Caruso a devenit rapid o vedetă a operei, cântând pe cele mai mari scene ale lumii, precum La Scala din Milano și Metropolitan Opera din New York.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Enrico_Caruso#/media/File:CarusoPostcard.jpg

Și-a făcut debutul pe scenă la vârsta de 22 de ani, într-un teatru din Napoli.
A câștigat rapid recunoaștere internațională, datorită vocii sale puternice și a interpretărilor sale emoționante.
A devenit un pilar al Metropolitan Opera din New York, unde a cântat timp de 18 sezoane consecutive.
A fost unul dintre primii artiști care au înregistrat muzică, iar înregistrările sale au contribuit la popularizarea operei și a muzicii clasice.
A apărut în câteva filme, dar cariera sa cinematografică a fost eclipsată de succesul său pe scenă.
A avut o relație de lungă durată cu soprana Ada Giachetti, cu care a avut patru copii. Mai târziu, s-a căsătorit cu Dorothy Park Benjamin.
Era cunoscut pentru stilul său de viață opulent și pentru pasiunea sa pentru muzică, artă și colecționare.
A murit la vârsta de 48 de ani, în urma unei boli pulmonare.
Caruso rămâne una dintre cele mai importante figuri din istoria muzicii clasice. Vocea sa este considerată un model pentru generațiile de tenori care i-au urmat.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Enrico_Caruso