Emil Theodor Kocher, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul chirurgiei glandei tiroide, pentru care i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1909

n 1872 a fost numit profesor titular la Universitatea din Berna, succedându-l pe faimosul Georg Albert Lücke (1829 – 1884), în funcțiile de profesor de chirurgie și de director al Universității Clinice Chirurgicale din Berna. A rămas aici timp de 45 de ani fiind și medic la Inselspital, deși, datorită faimei de bun profesor, primise mai multe oferte din partea unor universități europene de prestigiu. La Berna, Kocher a creat o puternică școală de chirurgie, care a format generații de medici și chirurgi valoroși.Kocher s-a căsătorit cu Marie Witschi. Au avut împreună trei copii; cel mai mare, Albert, își va sprijini profesional tatăl fiindu-i profesor asistent.

Kocher s-a stins din viață în 1917, fiind înmormântat la cimitirul Bremgartenfriedhof din Berna.

Apreciere și recunoștință

În 1909 a fost primul chirurg care a obținut Premiul Nobel și aceasta pentru munca sa în domeniul fiziologiei, patologiei și chirurgiei glandei tiroide și pentru rezultatele deosebite în ceea ce privește formarea gușei endemice.