Emil Pușcariu, medic și om de știință român

Emil Pușcariu (n. 8 martie 1859, Veneția de Jos, comitatul Făgăraș – d. 3 octombrie 1928, Iași) a fost un medic și om de știință român, cunoscut pentru activitatea sa ca profesor la Facultatea de Medicină din Iași.

Emil Pușcariu a studiat medicina la Universitatea din Budapesta, obținând doctoratul în medicină și chirurgie în 1886. După terminarea studiilor, a devenit asistent la Institutul de Anatomie Patologică și Bacteriologie al Universității din București. În 1887, a fost numit profesor la Catedra de Histologie a Facultății de Medicină din Iași.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.facebook.com/iasifotografiivechi/photos/1911dr-emil-puscariusursa-popovici-adrian/10152351378579901/

Pușcariu a continuat să se dedice studiilor în domeniul bacteriologiei, în special vaccinării antirabice, publicând lucrări semnificative, printre care Dare de seamă despre vaccinațiunea contra turbării (1927) și Despre accidente paralitice (1927). În 1891, a fondat la Iași al patrulea Institut Antirabic din lume, după cele înființate de Louis Pasteur la Paris, M. N. Gamaleia la Odessa și Victor Babeș la București. Începând cu 1896, a introdus o nouă metodă de vaccinare antirabică, cunoscută ulterior sub numele de „metoda Babeș-Pușcariu”. Aceasta a fost una dintre cele mai avansate metode de vaccinare ale vremii, iar în 1904 a primit medalia de aur pentru aceasta la un congres internațional desfășurat la Atena.

Emil Pușcariu s-a căsătorit cu Elena Densușianu-Pușcariu, cunoscută ca „prima femeie profesor la o clinică de oftalmologie din lume”.