Emil Botta, poet, prozator și actor român

Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud – d. 24 iulie 1977, București) a fost un poet, prozator și actor român, absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București (1932). Ca actor, Emil Botta s-a remarcat drept unul dintre cei mai originali artiști ai scenei românești.

www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta#/media/Fi%C8%99ier:Emil_Botta.jpg

S-a născut la 15 septembrie 1911, în Adjud-Putna. Tatăl său, medicul Theodor Botta, provenea dintr-o familie transilvăneană cu descendenți ilustri. Studiase la Viena, dar, din cauza persecuțiilor pentru vederile sale progresiste, a fost nevoit să părăsească Transilvania, stabilindu-se la Adjud ca medic al Căilor Ferate. Mama viitorului poet, originară din Corsica, s-a stabilit în Moldova împreună cu familia în anul 1872. După decesul tatălui său în 1921, Aglaia Botta a devenit directoare a orfelinatului de lângă Câmpulung Muscel.

Emil Botta a urmat școala primară și cursurile liceale la Adjud și Cluj. La vârsta de 15 ani, a rupt legăturile cu familia, lucrând o perioadă ca funcționar la Institutul de Statistică din București. Concomitent cu slujba, a dat curs pasiunii pentru teatru, urmând între 1929 și 1932 cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București. În iunie 1929, a debutat în celebra revistă „Bilete de papagal” cu poezia Strofa ultimă. De atunci, a colaborat constant cu poezii, proză și articole în reviste precum „Universul literar”, „Gândirea”, „Facla”, „Rampa”, „Ulise”, „Vremea” sau „România literară”, condusă de Liviu Rebreanu. Atracția sa pentru actorie s-a concretizat prin absolvirea Conservatorului și semnarea unui contract cu „Compania 13+1”, condusă de G. M. Zamfirescu, unde a interpretat primele sale roluri.

Emil Botta a fost un mare poet, dar și un mare actor, interpretând roluri de referință în piese precum Suferințele tânărului Werther de Goethe, Îngerul a vestit pe Maria de Claudel, Asta-seară se joacă fără piesă de Luigi Pirandello, Revizorul de Gogol, Strigoii și Hedda Gabler de Ibsen, Unchiul Vania de Cehov, Regele Lear, Othello și Romeo și Julieta de Shakespeare, Năpasta de Ion Luca Caragiale sau Seringa de Tudor Arghezi.

Ca poet, și-a concretizat talentul prin publicarea primului volum de poezii, Întunecatul April (1937), care a fost distins cu Premiul Scriitorilor Tineri de către Fundațiile Regale. A continuat să publice poezii în revista „Universul literar”, care au format baza celui de-al doilea volum, Pe-o gură de rai (1943). După acest volum, Emil Botta a abandonat în mare parte activitatea literară, dedicându-se în principal carierei de actor. În 1966, a revenit în lumea literară cu volumul retrospectiv Poezii, care conținea modificări notabile față de primele sale lucrări. A colaborat din nou cu reviste precum „România literară”, „Luceafărul”, „Viața Românească”, „Argeș”, „Tomis” și „Steaua”. În 1971, a primit Premiul „Mihai Eminescu” pentru Poezie din partea Academiei Române. Moartea fratelui său, poetul Dan Botta, în 1958 și a mamei sale în 1975, l-au afectat profund, agravându-i problemele de sănătate, iar Emil Botta a murit în urma unui stop cardiac pe 24 iulie 1977.

Opera lui Emil Botta a fost marcată de o dualitate constantă: filiațiile cu marii poeți ai literaturii universale și originalitatea propriei sale creații. Lirica sa a fost influențată de romantismul german, francez și englez, precum și de expresionismul german, fiind comparat cu poeți precum Tristan Corbière, Gérard de Nerval sau Georg Trakl. În același timp, influența actoriei asupra poeziei sale i-a conferit acesteia noi valențe. Criticul literar Doina Uricariu a remarcat că poezia lui Emil Botta amestecă primitivismul cu rafinamentul, groaza cu tandrețea, sarcasmul cu inocența, creând o poezie tragică și ludică, cosmică și telurică.

Volume de versuri:

• Întunecatul April, București, F.P.L.A., 1937
• Pe-o gură de rai, București, Editura Națională Gh. Mecu, 1943
• Poezii (ediție retrospectivă), București, E.P.L., 1966
• Versuri (ediție retrospectivă), București, Editura Eminescu, 1971
• Poeme (cu inedite), București, Editura Albatros, 1974
• Un dor fără sațiu, București, Editura Eminescu, 1976
• Un dor fără sațiu (ediție retrospectivă), București, Editura Minerva, 1991.

Criticul Ov. S. Crohmalniceanu remarca: „Poetul tânjea încă din Întunecatul April după ceva imprecis, simțindu-se mânat de imbolduri tulburi, nedeslușite… Betia romantică pune imediat în mișcare un șir de simboluri… făcând din pădure templul singurătății, nopții, visului și morții.”

Sursa: https://www.poeziile.com/autori/Emil-Botta/biografie.php