Emanoil Hagi-Mosco, istoric, genealogist și publicist român

Emanoil Hagi-Mosco (5 octombrie 1882 – 29 aprilie 1976) a fost un istoric, genealogist și publicist român, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul heraldicii românești. Membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie a Academiei Române (1970), Hagi-Mosco a avut o influență majoră în aceste domenii. Printre lucrările sale importante se numără „Steme boierești române,” o colecție de 90 de steme în culori, și studii precum „Boierii lui Mihai Viteazul” și „București. Amintirile unui oraș.”

Sursa foto: https://commons.m.wikimedia.org/wiki/File:Emanoil_Hagi-Moscu_in_1932.png

Despre Emanoil Hagi-Mosco, criticul George Pruteanu a spus că acesta era „în primul rând un eminent genealogist, cap de școală în acest domeniu,” dar și un pasionat al arhitecturii și un cunoscător al dreptului, formând o personalitate „quasi-balzaciană.” Hagi-Mosco a fost apreciat pentru capacitatea sa de a reconstitui trecutul, descriind cu precizie și pasiune viețile aristocraților și boierilor români, având un stil narativ dens și colorat.

Născut în București într-o familie de origine greacă, Emanoil Hagi-Mosco a absolvit Liceul Sfântul Sava, a studiat arhitectura la Roma și dreptul la Toulouse. Era poliglot, vorbind fluent mai multe limbi, inclusiv latină, greacă, italiană, franceză și germană. După 1906, și-a dedicat cariera studiilor de heraldică și genealogie, iar în 1908 a devenit membru al Societății de Genealogie „Adler” din Viena.

De-a lungul vieții, s-a înrolat voluntar în armată de trei ori: în 1902, 1913 și 1916, în timpul Primului Război Mondial, unde a ajuns la gradul de căpitan în rezervă. În plan personal, s-a căsătorit în 1919 cu Maria-Nicola Cerkez, cu care a avut doi copii: Elisabeta și Ion Hagi-Mosco.

Pe lângă cariera academică, Hagi-Mosco a avut o activitate politică și administrativă remarcabilă. A fost deputat de Bălți și Lăpușna în 1931-1932, prefect al județului Buzău în 1940 și primar al sectorului IV din București în 1941. După 1950, a fost Epitrop al Așezămintelor Brâncovenești din București, iar în 1964 a fost decorat cu titlul de Cavaler al Ordinului de Malta.

Opera sa vastă include „Steme boierești din România” (1918), unde a donat un exemplar Muzeului Municipiului București în 1958, și colaborarea cu Ion C. Filitti și George D. Florescu pentru redactarea a peste 700 de tabele genealogice. A publicat numeroase articole în „Ziua,” „Universul” și „Gazeta Municipală,” unde a documentat istoria vechilor familii nobiliare și a reconstituit cu măiestrie trecutul Bucureștiului și al împrejurimilor sale.

În scrierile sale, Hagi-Mosco a demonstrat o mare capacitate de a evoca monumentele și locuințele istorice ale orașului, dar și modul de viață al vechilor boieri și aristocrați. Stilul său narativ elegant și cercetarea minuțioasă sunt reflectate în lucrările sale, multe dintre ele fiind fundamentate pe arhive publice și private, precum și pe amintirile membrilor familiei sale.

Prin contribuțiile sale remarcabile, Emanoil Hagi-Mosco a reușit să păstreze o legătură vie între trecutul și prezentul Bucureștiului, oferind generațiilor viitoare o frescă detaliată a unei lumi pe cale de dispariție.

Sursa: https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Bucuresti-Materiale-de-Istorie-si-Muzeografie/dl.asp?filename=14-Bucuresti-Materiale-de-Istorie-si-Muzeografie-XIV-2000_377.pdf