Emanoil Copăcianu, preot ortodox, prozator și dramaturg român

Emanoil Copăcianu, (4 martie 1915, Ghimpați, Giurgiu – 9 iulie 1999, Breaza, Prahova), a fost un preot ortodox, prozator și dramaturg, membru al Uniunea Scriitorilor din România.

Emanoil Copăcianu a îmbinat vocația religioasă cu pasiunea pentru literatură, devenind o prezență distinctă în cultura română a secolului XX.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://tulcealibrary.ro/copacianu-emanuel/

A urmat cursurile Seminariilor din Câmpulung-Muscel și București, apoi a studiat la Facultățile de Teologie din București și Varșovia, completându-și pregătirea cu studii doctorale în Teologie la București. De-a lungul activității sale pastorale a slujit ca preot paroh în Dragomirești-Deal (Ilfov), Oești (Argeș), Zăbrani (Arad), Sulina (Tulcea) și Fibiș (Timiș).

Remarcabil prozator, a publicat numeroase romane istorice și religioase, între care Viața lui Iisus, Voievodul Roman (în colaborare cu George Potra), Umbrele Comnenilor, Când au venit Neagoe Vodă, Cumpăna apelor sau Vodă Cuza trece Milcovul, Iisus din Nazaret, Maria Magdalena, Fiul lui Dumnezeu, Posada: 1330 și Fata de pe Argeș. A scris și lucrări teologice și monografice, precum Omul ființa cunoscută și Breaza. Monografie.

În domeniul dramaturgiei s-a remarcat prin piese de teatru montate pe diferite scene, primind Premiul de dramaturgie în 1982 pentru piesa Camera Oglinzilor.

Emanoil Copăcianu s-a stins din viață la Breaza, în 1999, lăsând în urmă o operă vastă, situată la confluența dintre spiritualitate, istorie și literatură.