Elise Popovici, compozitoare, pianistă, dirijoare și profesoară universitară

Elise Popovici (11 mai 1921, Suceava – 25 iulie 2011) a fost una dintre cele mai active și versatile personalități feminine ale muzicii românești din secolul XX, remarcându-se printr-o activitate bogată în compoziție, interpretare și pedagogie.

Sursa foto: AI

Născută la Suceava, Elise Popovici și-a început studiile muzicale în orașul natal cu profesorul August Karnet (1928–1940). A urmat apoi cursurile Conservatorului de Muzică din Iași, unde a studiat pianul cu Elisa Ciolan și dirijatul coral și orchestral cu Antonin Ciolan, perfecționându-se și cu profesorii Constantin Georgescu și Georg Pascu. A absolvit Conservatorul în 1947.

De-a lungul carierei, a ocupat funcții variate:

• pianistă-corepetitoare la Conservatorul din Iași, Opera de Stat din Iași și Școala de Coregrafie din București
• pianistă în Orchestra Filarmonicii din Iași
• dirijoare și controlor muzical la Societatea Română de Radiodifuziune
• cercetător științific la Institutul de Folclor „Constantin Brăiloiu” din București
• conferențiar la Conservatorul „George Enescu” din Iași (1961–1985), unde a predat armonie, contrapunct și pian.

Creația compozitoarei se caracterizează printr-o profundă influență a tradiției folclorice românești, regăsită în lucrările sale din aproape toate genurile muzicale – în special muzică de cameră, vocală și corală.

Lucrări reprezentative:

• Sonatina pentru pian nr. 1, Toccata pentru pian
• Sonata pentru clarinet și pian, Baladă pentru violoncel și pian
• Suita pentru cvartet de coarde
• Lucrări corale: Cântec de treieriș, Veselă-i inima mea, Fluierașul, Suita de cântece de nuntă, Freamăt de codru, Leagă doru-n basma albă
• Creații vocal-instrumentale: Samănă, mândruțo, flori, Dorul, Cântecul călătorului în toamnă
• A compus și două simfonii, muzică pentru pian, muzică de cameră și piese pentru teatru de păpuși.