Elfriede Jelinek, scriitoare, dramaturgă și poetă austriacă

Elfriede Jelinek (n. 20 octombrie 1946, Mürzzuschlag, Stiria, Austria) este o scriitoare austriacă, una din vocile puternice din perioada postbelică din spațiul de limbă germană. La 7 octombrie 2004 a primit Premiul Nobel pentru literatură pentru „cursul muzical al registrelor în romanele și dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea și constrângerea clișeelor sociale”.

Elfriede Jelinek, Munich, 9.2004 (Foto: G. Huengsberg)

The original uploader was Ghuengsberg at engleză Wikipedia. – Transferred from en.wikipedia to Commons.

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Elfriede jelinek 2004 small.jpg
• Creată: 25 ianuarie 2008 (original upload date), Taken in septembrie 2004
• Încărcată: 9 septembrie 2021

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elfriede_Jelinek#/media/Fi%C8%99ier:Elfriede_jelinek_2004_small.jpg

Jelinek și-a făcut studiile la Viena, unde a combinat educația academică cu un program strict de pregătire muzicală la Conservatorul din Viena, ceea ce a contribuit la o cădere emoțională la vârsta de 17 ani. În timpul recuperării, s-a orientat către scris, ca o formă de autoexprimare. A urmat cursurile Universității din Viena și și-a făcut debutul literar cu volumul de poezii Lisas Schatten (1967; „Umbra Lisei”). Primul său roman publicat a fost Wir sind Lockvögel Baby! (1970; „Suntem momeli, iubito!”), în care a folosit limbajul și analiza conștiinței de clasă pentru a explora structurile sociale și culturale ale dependenței și autorității. Recunoașterea critică a venit cu Michael: Ein Jugendbuch für die Infantilgesellschaft (1972; „Michael: Ghidul unui tânăr pentru societatea infantilă”).

O feministă ferventă, Jelinek a scris adesea despre opresiunea de gen și despre sexualitatea feminină. În romanul satiric Die Liebhaberinnen (1975; „Women as Lovers”, 1994), a abordat capcana în care sunt prinse femeile într-o societate patriarhală dezumanizantă. Lucrarea sa semiautobiografică Die Klavierspielerin (1983; „The Piano Teacher”, 1988) explorează teme precum reprimarea sexuală și a fost adaptată pentru cinema în 2001. Jelinek a renunțat la convențiile literare tradiționale, preferând experimentarea lingvistică și tematică.

Printre romanele sale importante se numără Die Ausgesperrten (1980; „Wonderful, Wonderful Times”, 1990), Lust (1989; „Lust”, 1992) și Gier (2000; „Lăcomia”, 2006). Printre cele mai notabile piese de teatru se numără Was geschah, nachdem Nora ihren Mann verlassen hatte; oder, Stützen der Gesellschaften (1980; „Ce s-a întâmplat după ce Nora și-a părăsit soțul; sau, Stâlpii societății”, 1994), scrisă ca o continuare a piesei O casă de păpuși de Henrik Ibsen, Clara S.: musikalische Tragödie (1984; „Clara S.”, 1997) și Bambiland (2003).