Jurnal FM 
Elena Văcărescu – prima femeie primită în Academie, „poeta neliniştii divine”
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 21, 2021
Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864, București, România – d. 17 februarie 1947, Paris, Franța) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, într-o foarte veche și vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu și a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu („Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară”; „Mama mea aparținea și ea unei vechi familii de boieri – Fălcoianii – prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște.
În 1895 urma să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri.
Opera
Versuri originale
- Chants d’Aurore (Cântecele zorilor) (1886)
- L’âme sereine (Cu inima senină) (1896)
- Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi) (1903)
- Le Jardin passioné (Grădina dorului) (1908)
- La Dormeuse éveillée (Visând cu ochii deschiși) (1914)
Prelucrări folclorice
- Le Rhapsode de la Dâmbovița (Rapsodul Dâmboviței) (1889)
- Nuits d’Orient (Nopți orientale) (1907)
- Dans l’or du soir (În auriul înserării) (1927)
Romane
Memorialistică
- Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor) (1946)
- Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele)
Teatru
Ediții românești
Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu
