Jurnal FM 
Elena Văcărescu a fost o scriitoare română, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze
#Postat de Carmen Vintu on februarie 17, 2022
Motto: „N-a fost niciodată despărțită de țara în limba căreia n-a scris (…). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care își afirmă cu orgoliu și originea și sufletul românesc (…) O asemenea personalitate onorează două literaturi” – Camil Petrescu despre Elena Văcărescu
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_V%C4%83c%C4%83rescu#/media/Fi%C8%99ier:Elena_V%C4%83c%C4%83rescu.jpg
Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d’Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea.
În perioada Primului Război Mondial, Elena Văcărescu a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918. Începând din anul 1919 este numită de către regele României ca secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani.
Pentru meritele sale, guvernul francez îi decernează ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare. Ca urmare, în anul 1925, Elena Văcărescu devine membru de onoare al Academiei Române, ea fiind prima femeie din România care a beneficiat de acest titlu.
Moare la Paris, la 17 februarie 1947, și este înhumată în cripta familiei Văcăreștilor din cimitirul Bellu. Ea a lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor.
Opera
Versuri originale
- Chants d’Aurore (Cântecele zorilor) (1886)
- L’âme sereine (Cu inima senină) (1896)
- Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi) (1903)
- Le Jardin passioné (Grădina dorului) (1908)
- La Dormeuse éveillée (Visând cu ochii deschiși) (1914)
Prelucrări folclorice
- Le Rhapsode de la Dâmbovița (Rapsodul Dâmboviței) (1889)
- Nuits d’Orient (Nopți orientale) (1907)
- Dans l’or du soir (În auriul înserării) (1927)
Romane
- Amor vincit (Amorul învinge) (1908)
- Le Sortilége (Vraja) (1911)
Memorialistică
- Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor) (1946)
- Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele)
Teatru
- Cobzarul (1911)
- Stana (1904)
- Pe urma dragostei (1985)
Ediții românești
- Scrieri alese; Țara mea (1977)
- Memorii (1989)
- Hoinari în țara zânelor (1991)
