Édith Piaf, actriță, cântăreață și textieră franceză

Edith Piaf (născută pe 19 decembrie 1915, la Paris, Franța – decedată pe 10 octombrie 1963, în Plascassier, lângă Grasse) a fost o celebră cântăreață și actriță franceză, cunoscută pe plan internațional pentru interpretarea chanson-ului (balada franceză). Printre cele mai faimoase melodii ale sale se numără „Non, je ne regrette rien” („Nu, nu regret nimic”) și „La Vie en rose” („Viața în roz”, adică o viziune optimistă asupra vieții).

Cântecele și stilul de cântat al lui Piaf reflectau tragediile din viața sa, marcată de greutăți. Mama sa, o cântăreață de cafenea, a abandonat-o la naștere, iar Edith a fost crescută de bunica sa într-un bordel. La vârsta de trei ani, Piaf a orbit din cauza meningitei, dar și-a recăpătat vederea la patru ani. După aceea, s-a alăturat tatălui său, un acrobat de circ, și l-a însoțit în turnee. Piaf a cântat pe străzile Parisului, câștigând o sumă modestă de bani și având adesea contacte cu mici infractori. În 1932, a născut o fiică, care a murit două ani mai târziu din cauza meningitei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89dith_Piaf#/media/Fi%C8%99ier:Piaf_Harcourt_1946_2.jpg

În 1935, Edith Piaf a fost descoperită de Louis Leplée, un proprietar de cabaret, care i-a oferit primul loc de muncă într-un club de noapte. Leplée a fost cel care i-a dat porecla „la môme piaf” (adică „vrabiuța mică” în argoul parizian), referindu-se la statura ei mică, având sub 1,50 m înălțime și aproximativ 40 kg. Piaf a adoptat ulterior acest nume profesional. Debutul său a fost remarcat de actorul Maurice Chevalier, care era în public în acea noapte.

În 1935, Piaf a debutat în teatru și, în câțiva ani, a ajuns să cânte în marile săli de muzică din Paris. Deși la început repertoriul ei constă din piese standard de music-hall, mai târziu a colaborat cu compozitori precum Marguerite Monnot și Michel Emer, care au scris melodii special pentru ea. La mijlocul anilor 1940, Piaf a devenit mentor pentru tânărul Yves Montand, cu care a lucrat la filmul Étoile sans lumière (1946).

A avut o poveste de dragoste cu boxerul Marcel Cerdan, care a murit într-un accident de avion în drum spre ea. Viața ei personală tragică și stilul nepretențios, dar dramatic, au complementat vocea sa expresivă, reușind să emoționeze publicul prin interpretările sale pasionale ale melodiilor adesea despre pierdere și iubire. În ultimii ani ai vieții, Piaf a suferit mai multe accidente de mașină grave și probleme de sănătate, parțial cauzate de abuzul de alcool și droguri. A murit la vârsta de 47 de ani din cauza unui cancer la ficat. Moartea sa a fost plânsă în toată Franța, iar mii de oameni au participat la procesiunea funerară.

Pe lângă cariera muzicală, Piaf a scris două cărți despre viața sa: Au bal de la chance (1958) („La balul norocului”) și Ma vie (1964) („Viața mea”). De asemenea, viața ei a fost subiectul mai multor biografii, piese de teatru și filme.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Edith-Piaf