Jurnal FM 
Albert Abraham Michelson, fizician evreu-prusac-american
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 19, 2025
Albert Abraham Michelson (n. 19 decembrie 1852, Strzelno, Voievodatul Cuiavia și Pomerania, Polonia – d. 9 mai 1931, Pasadena, California, SUA) a fost un fizician evreu-prusac-american cunoscut pentru lucrările sale în domeniul măsurării vitezei luminii și în primul rând pentru experimentul Michelson-Morley. În 1907 a primit Premiul Nobel pentru Fizică, pentru instrumentele sale de precizie optică și investigațiile spectroscopice și metrologice efectuate cu ajutorul acestora. A devenit primul american care a primit premiul Nobel într-un domeniu științific.
Michelson a emigrat în Statele Unite cu familia sa la vârsta de doi ani. După ce familia a locuit în New York și Virginia City, s-a mutat în San Francisco, unde tatăl său a devenit un negustor prosper. La 17 ani, Michelson a intrat la Academia Navală a Statelor Unite din Annapolis, Maryland, unde s-a remarcat la știință, dar nu era la fel de bun la navigație. A absolvit în 1873 și a lucrat ca instructor de științe între 1875 și 1879.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Abraham_Michelson#/media/Fi%C8%99ier:Albert_Abraham_Michelson2.jpg
În 1878, a început să studieze cu pasiune măsurarea vitezei luminii, folosind aparate rudimentare pentru a obține valori utile. Pentru a-și aprofunda cunoștințele în optică, a călătorit în Europa în 1880, studiind în Berlin, Heidelberg și Paris, demisionând din marina SUA în 1881. La întoarcerea în Statele Unite, a măsurat viteza luminii, stabilind valoarea de 299.853 km pe secundă, care a fost acceptată mult timp ca fiind cea mai precisă.
În Europa, Michelson a construit un interferometru, un instrument care împărțea un fascicul de lumină în două, permițând măsurători precise ale vitezei luminii pe direcții perpendiculare. Experimentul său a fost inițial conceput pentru a măsura viteza Pământului față de presupusul „eter” cosmic, dar rezultatele experimentului Michelson-Morley din 1887 au arătat că nu există nicio mișcare a Pământului în raport cu eterul, ceea ce a pus în discuție fundamentul fizicii newtoniene.
Michelson a continuat să studieze fizica, fiind numit profesor de fizică la Universitatea Clark din Worcester și, mai târziu, la Universitatea din Chicago, unde a devenit primul șef al departamentului de fizică. În 1907, a primit Premiul Nobel pentru cercetările sale în spectroscopie și metrologie.
În 1893, Michelson a propus utilizarea unei anumite lungimi de undă a luminii ca standard de distanță, un concept acceptat pe scară largă în 1960. De asemenea, a folosit interferometrul pentru a măsura dimensiunile obiectelor cerești, cum ar fi steaua Betelgeuse, pe care a determinat-o ca având un diametru de 386.160.000 km, de 300 de ori mai mare decât al Soarelui.
În 1923, Michelson a revenit la studiul vitezei luminii, realizând măsurători precise în munții din California, unde a obținut o valoare de 299.798 km pe secundă. Deși a murit înainte ca testele sale finale să fie complet evaluate, rezultatele au fost anunțate postum în 1933, stabilind viteza luminii la 299.774 km pe secundă, o valoare foarte apropiată de cea acceptată în anii 1970.
