Cătălina Buzoianu, regizoare română de teatru și televiziune

Ecaterina (Cătălina) Buzoianu (n. 13 aprilie 1938, Brăila, România – d. 3 august 2019) a fost o regizoare română de teatru și televiziune. Considerată una dintre cele mai importante figuri din teatrul românesc, și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral. Din 1975, a fost profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 a devenit decan al secției de teatru din cadrul UNATC București. A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru și a avut doi copii: Ștefănuț Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară), regizor de teatru și fost director de teatru la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București, și Velica Panduru, un scenograf recunoscut în comunitatea teatrală. Cătălina Buzoianu a montat peste o sută de piese în țară și în străinătate, activitatea sa fiind recompensată cu numeroase premii naționale și internaționale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83t%C4%83lina_Buzoianu#/media/Fi%C8%99ier:Catalina_Buzoianu.jpg

Studii: A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969.

Cariera artistică: După absolvire, a fost repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, iar ulterior a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1973. Între 1979 și 1985, a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra până la pensionare, în 2006. A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați, una dintre cele mai cunoscute fiind premiera de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra cu „O dimineață pierdută” după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu. Pe lângă teatru, a regizat și spectacole de operă și a colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate.

Cariera didactică: În paralel cu activitatea de regizor, din 1975, Cătălina Buzoianu a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru a IATC București (astăzi UNATC), iar din 1990 a fost decan al Secției de Teatru. După pensionare, a predat la masterat cursuri de Antropologie și Forme alternative de teatru.

Filmografie

• Trenul din zori nu mai oprește aici (1994)
• Vocea umană (1990)
• Efectul razelor gamma asupra anemonelor (1977)

Cărți publicate

• Novele teatrale (1987)
• Mnemosina, bunica lui Orfeu (2005)

Premii și distincții

• Premiul Academiei Române, 1973
• Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Brașov, 1978
• Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
• Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
• Premiul Théâtre vivant – Radio France Internationale, 1993
• Marele Premiu la Festivalului Național de Teatru, edițiile din 1994, 1996, 1997
• Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească, Timișoara, 1995
• Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)
• Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediția a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995
• Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediția a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83t%C4%83lina_Buzoianu