Dumitru Oancea, chimist român

Dumitru Oancea (26 ianuarie 1941 – 27 decembrie 2020) a fost un chimist de excepție, recunoscut ca un important reprezentant al școlii românești de chimie fizică și membru corespondent al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://acad.ro/commem/pag_memoriam2020.htm

Profesorul Dumitru Oancea a fost o personalitate de marcă în domeniul chimiei fizice, dedicându-se învățământului și cercetării. A urmat studiile liceale la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel (1955-1959), iar studiile universitare la Universitatea din București, la Facultatea de Chimie (1959-1964). A obținut titlul de Doctor în chimie în 1972, sub îndrumarea Academicianului I. G. Murgulescu, cu teza „Cinetica unor reacții ion-dipol”.

Cariera sa didactică a început la Universitatea din București, unde a ocupat diverse funcții, de la preparator și asistent, până la conferențiar și, din 1994, profesor titular la Catedra de Chimie Fizică a Facultății de Chimie. A fost decan al Facultății de Chimie între 2004-2008 și 2008-2012, iar din 2012 a devenit profesor emerit. În calitatea sa de decan, a reformat și modernizat studiul chimiei la Universitatea din București, punând bazele unei educații moderne în acest domeniu.

Dumitru Oancea a continuat să își aprofundeze cunoștințele prin studii post-doctorale la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (1973-1974), sub îndrumarea profesorului E. M. Arnett. A colaborat, de asemenea, cu cercetători renumiți la instituții de prestigiu, precum profesorii L. De Maeyer de la Institutul „Max-Plank” pentru Biochimie Fizică din Göttingen (1990, 1992) și H. G. Wagner de la Institutul de Chimie Fizică al Universității din Göttingen (1993, 1996). Aceste colaborări internaționale au consolidat renumele său în cercetarea științifică globală.

Profesorul Oancea a introdus și a predat numeroase cursuri inovative pentru studenții Facultății de Chimie, cum ar fi: „Cataliză omogenă”, „Cinetica reacțiilor enzimatice”, „Cinetica reacțiilor catalitice”, „Cinetica reacțiilor complexe”, „Modelarea reacțiilor enzimatice”, „Prelucrarea numerică a datelor experimentale în chimie”, „Protecția împotriva exploziilor”, „Modelarea proceselor chimice” și „Termodinamica și cinetica reacțiilor complexe”.

A fost implicat în cercetarea și studiul unor domenii complexe ale chimiei fizice, cum ar fi: cinetica reacțiilor chimice în soluție, studiul echilibrelor cu transfer de proton în medii apoase și neapoase, cinetica reacțiilor în sisteme eterogene, cinetica reacțiilor catalitice, reacțiile explozive în fază gazoasă și condensată, și cinetica reacțiilor enzimatice și de schimb ionic.

Începând cu 1976, alături de un grup de cercetători de la Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române, a inițiat un program inovator de cercetare privind procesele de combustie explozivă ale amestecurilor combustibil-aer și ale materialelor energetice condensate. Acest program a fost solicitat de o comisie națională care analiza exploziile din industria chimică și a avut un impact major asupra securității industriei chimice din România. Astfel, a creat o școală de cercetare de prestigiu în domeniul reacțiilor care se desfășoară în regim exploziv.