Dumitru Ghiață, pictor român

Dumitru Ghiață (n. 22 septembrie 1888, Colibași, județul Mehedinți – d. 3 iulie 1972, București) a fost un pictor român specializat în peisaje și natură moartă cu flori.

La începutul carierei sale, a lucrat ca laborant la Institutul de Seruri și Vaccinuri condus de profesorul dr. I. Cantacuzino, după care a studiat timp de trei ani în atelierul pictorului Artur Verona. În perioada 1913-1914, cu sprijinul lui Cantacuzino, a obținut o bursă de studii la Paris, unde a urmat cursurile academiilor Ranson și Delecluze. Acolo s-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le-a integrat într-un stil personal, evident în naturile moarte, peisajele și compozițiile sale, caracterizate de culori sobre și influențe din arta populară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Ghia%C8%9B%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Dumitru_Ghiata.jpg

Debutul său artistic a avut loc în 1914, când a expus la Salonul oficial. În 1922, a efectuat o călătorie de studii în Italia, beneficiind de o bursă obținută prin concurs.

În 1927, Dumitru Ghiață s-a căsătorit cu Aurelia și a început construirea unei case pe strada Clunet, în Cotroceni, din banii câștigați din vânzarea tablourilor și cu ajutorul unui credit ipotecar. Casa cuprindea un subsol, un parter și un etaj, unde se afla un mare atelier, iluminat natural printr-un perete aproape integral din sticlă.

Printre cei care frecventau casa soților Ghiață se numărau personalități precum Dimitrie Gusti, dr. Ioan Cantacuzino, Victor Ion Popa și Mihail Ralea.

Dumitru Ghiață a avut numeroase expoziții personale la București între 1921 și 1967, ultimele două fiind retrospective. După 1947, a participat la expoziții de stat și internaționale, printre care cele de la Paris (1925), bienalele de la Veneția (1928 și 1958), Delhi (1961), Tokyo (1965, 1966) și multe alte orașe importante din lume.

Printre lucrările sale de renume se numără: Iarnă la Târgoviște (1931), Țărani la târg (1934), Flori de munte (1956), Târg de oale, Natură statică cu pești, Popas în pădure la Baia de Aramă, Iarna la Cernădie și Peisaj marin.

Activitatea sa artistică a fost recunoscută prin numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1941), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei (1957), titlul de Maestru emerit al artei (1957), Premiul de Stat (1962) și titlul de Artist al Poporului (1964). În 1971, cu un an înaintea morții sale, a fost distins cu titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul”.

În 1971, Dumitru și Aurelia Ghiață au donat colecția lor de artă și locuința statului român, cu condiția ca aceasta să devină muzeu. După moartea sa, la 3 iulie 1972, casa a fost transformată temporar în Muzeul „Dumitru și Aurelia Ghiață”, dar a fost închisă în 1999, lucrările fiind mutate la Muzeul Național de Artă.

Picturile lui Dumitru Ghiață sunt expuse astăzi în muzee din România și din străinătate, inclusiv la Muzeul de Artă din Lyon și la Muzeul „Jeu de Paume” din Paris. Este unul dintre cei mai tranzacționați pictori moderni la licitații, lucrări precum Golf (vândută cu 30.000 de euro în 2009) și Case la Balcic (14.500 de euro în 2011) fiind printre cele mai valoroase.

Ultimele licitații ale lucrărilor sale au avut loc în 2022, când tabloul Zi de târg a fost adjudecat pentru suma de 1.800 de euro.

Sursa: https://www.rador.ro/2023/09/22/portret-pictorul-dumitru-ghiata-135-de-ani-de-la-nastere/