Dumitru D. Pătrășcanu, prozator, profesor de istorie și autor de manuale

Dumitru D. Pătrășcanu (9 octombrie 1872 – 4 noiembrie 1937) a fost un prozator, profesor de istorie și autor de manuale cunoscut în perioada interbelică. Provenea dintr-o familie de nobili moldoveni din Tomești, județul Iași, și a studiat la Colegiul Național din Iași, urmat de Facultatea de Drept, Litere și Filosofie, și Școala Normală Superioară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Ca profesor, a predat istorie în mai multe orașe din România, iar ca scriitor, s-a remarcat prin proza umoristică și prin colaborările cu revista Viața Românească, pe care a contribuit la relansarea ei după Primul Război Mondial. A fost un membru activ al Partidului Conservator, ocupând funcții de deputat în Parlamentul României.

D.D. Pătrășcanu a fost un prieten apropiat al unor mari nume ale culturii românești, printre care Garabet Ibrăileanu și I.L. Caragiale, care l-a apreciat pentru talentul său literar. Printre lucrările sale se numără Schițe și amintiri (1909), Timothei mucenicul (1913), Candidat fără noroc (1916) și Domnul Nae (1921). A fost tatăl liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu.

La 15 septembrie 1993 s-a dat în folosință școala generală din Tomești. În octombrie 1995, cu ocazia simpozionului Nasc și în Tomești oameni, s-a hotărât ca școala să poarte numele omului de cultură.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/oscar-niculescu/