Dumitru Corbea, scriitor român

Dumitru Corbea (n. 6 septembrie 1910, Sârbi, județul Dorohoi – d. 26 martie 2002), cunoscut și sub numele real Dumitru Cobzaru, a fost un scriitor român remarcabil.

S-a născut în satul Sârbi, județul Dorohoi (astăzi parte din județul Botoșani), într-o familie de țărani cu resurse limitate. După absolvirea liceului la Botoșani, a început studiile la Facultatea de Filosofie și Litere. Debutul său literar a avut loc în 1929. Primul său volum de poezii, Sînge de țăran, a fost publicat în 1936, urmat de Război (1937) și Nu sînt cîntăreț de stele (1940). În 1937, a intrat în contact cu mișcarea revoluționară clandestină, implicându-se în activități politice care au dus la arestarea și condamnarea sa, punându-i viața în pericol. A lucrat pentru Societatea de Radiodifuziune în 1938 și ulterior în administrația de stat.

Sursa foto: https://pixabay.com/es/photos/primavera-pluma-de-tinta-poes%C3%ADa-3819497/

După eliberare, a făcut parte din grupul de scriitori care au sprijinit Partidul Comunist. A colaborat cu revista Scînteia și alte publicații, inclusiv literare. A fost membru al comitetului de direcție al revistei Luceafărul.

Primul său volum publicat după 1944 a fost Hrisovul meu (1947), care includea și versuri militante. Pe lângă activitatea sa poetică, Corbea a scris și lucrări de proză, inclusiv scenariul cinematografic Barbu Lăutarul, și volume precum Așa am învățat carte și Puntea, precum și un număr considerabil de reportaje și articole.

În literatura română, Dumitru Corbea a fost adesea considerat „poetul țăranului” datorită tematicii poeziilor sale din perioada interbelică, caracterizate printr-un spirit insurgent și revoltat, asociat cu natura asuprită a țăranului. După eliberare, poezia sa a adoptat un stil mai meditativ și contemplativ, diferit de duritatea din volumele anterioare. Proza sa, în special Așa am învățat carte, reflectă un puternic realism și se aliniază tradițiilor literare majore ale evocării satului, similare cu cele ale lui Ion Creangă sau Anton Bacalbașa.

Opere

• Sînge de țăran (poezii), Cooperativa Litera, 1936
• Nu sînt cîntăreț de stele (poezii), Editura Socec, 1940
• Poezii, Editura Scânteia, 1945
• Singura cale (roman), Editura de Stat, 1946
• Hrisovul meu (poezii), Casa Școalelor, 1947
• Bălceștii (evocare istorică), E.S.P.L.A., 1948
• Doftana (baladă), Editura de Stat, 1949
• Balada celor patru mineri, E.P.L., 1949
• Anii tineri, E.S.P.L.A., 1951
• Versuri alese, E.S.P.L.A., 1954
• Barbu Lăutarul, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1954
• Așa am învățat carte (roman), Editura Tineretului, 1955
• Pentru inima ce arde (poezii), Editura Tineretului, 1955
• Recruții, Editura Tineretului, 1956
• De peste țări și mări, Colecția „În jurul lumii”, Editura Tineretului, 1959
• Nu sînt cîntăreț de stele (volum antologic, versuri, 1936-1969), E.S.P.L.A., 1960
• Poezii, Editura Tineretului, 1962
• Puntea, E.P.L., 1963
• Patima dreptății
• Sînge de țăran (poezii), Editura Minerva, 1972
• Patima dreptății (roman despre răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan), Editura Cartea Românească, 1973
• Primejdia (roman), Editura Cartea Românească, 1976
• Ritm și viteză, Editura Cartea Românească, 1980
• Memorii, Editura Cartea Românească, 1982
• Sufletul cuvintelor (versuri), Editura Cartea Românească, 1984
• Mărturisiri, Editura Cartea Românească, 1987

Sursa: https://luceafarul.net/dumitru-corbea-un-poet-al-satului