Dumitru Bagdasar, medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele școlii românești de neurochirurgie

Dumitru Bagdasar, (sau Dimitrie Bagdasar, n. 17 decembrie 1893, Roșiești, România – d. 16 iulie 1946, București, România), a fost un medic neurochirurg român remarcabil, considerat a fi fondatorul școlii românești de neurochirurgie. Viața și opera sa au marcat semnificativ domeniul medical din România, aducând contribuții esențiale la progresul neurochirurgiei și la salvarea a nenumărate vieți.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Bagdasar#/media/Fi%C8%99ier:Dr.Dumitru_Bagdasar%C3%AEn_tinere%C5%A3e.jpg

Născut în 1893 în Roșiești, Vaslui, într-o familie numeroasă, Dumitru Bagdasar a demonstrat încă din copilărie o sete remarcabilă de cunoaștere și o dorință arzătoare de a-și depăși condiția. A urmat cursurile liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, unde a excelat, și ulterior s-a înscris la Facultatea de Medicină din București. Deși a întâmpinat greutăți financiare semnificative, perseverența sa l-a ajutat să finalizeze studiile medicale în 1922, obținând titlul de Doctor în Medicină cu teza „Contribuțiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic”.

Orientându-se către neurologie, Bagdasar a urmat cursurile clinice ale profesorului Gheorghe Marinescu, o figură emblematică a medicinei românești. După absolvire, a activat ca medic secundar la Spitalul Militar, unde a acumulat experiență vastă în neurologie și chirurgie generală. În 1927, alături de soția sa, Dr. Florica Ciumetti, a plecat în Statele Unite pentru a se specializa în neurochirurgie la prestigioasa clinică Peter Bent Brigham din Boston, condusă de Dr. Harvey Cushing, un pionier al domeniului. Aici, Bagdasar a efectuat cercetări și a publicat lucrări semnificative, consolidându-și reputația ca un neurochirurg talentat și dedicat.

Întorși în țară în 1929, Dumitru și Florica Bagdasar au întâmpinat obstacole din partea autorităților și au fost nevoiți să își continue activitatea la periferia țării. Primele intervenții neurochirurgicale le-au realizat în condiții precare la Spitalul din Jimbolia (1929-1931) și ulterior la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuți (1931-1933). În 1933, exasperați de lipsa de sprijin, s-au mutat la București, unde au continuat să practice neurochirurgia în spitale diverse, având resurse limitate și făcând eforturi considerabile pentru a-și asigura instrumentele și personalul necesar.

Un moment crucial în cariera lui Dumitru Bagdasar a fost obținerea, prin concurs, în 1935, a aprobării pentru înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie în cadrul Spitalului Central de Boli Nervoase și Mintale din București. Această secție a constituit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultății de Medicină, devenind un centru de referință pentru tratarea afecțiunilor neurologice complexe. Aici, Bagdasar a format o echipă remarcabilă, cunoscută ca „echipa de aur”, care a contribuit semnificativ la progresul neurochirurgiei românești.

Pe lângă activitatea sa clinică prodigioasă, Dumitru Bagdasar a fost un cercetător prolific, aducând contribuții originale în domeniul neurochirurgiei. A publicat peste 50 de articole de specialitate și a elaborat, împreună cu Constantin Arseni, un volum de referință intitulat „Traité de Neurochirurgie”, apărut postum în 1951. Lucrările sale au abordat o gamă largă de tematici, incluzând cordotomiile spinale, tuberculoamele cerebrale și patologia tumorală a măduvei spinării.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Bagdasar