Dumitru A. Isăcescu, chimist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române

Dumitru A. Isăcescu, (8 ianuarie 1904, Galați – 10 octombrie 1977, București), a fost un chimist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1955).

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/lab-research-chemistry-test-217043

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1442651775751666&id=1251207084896137&set=a.1256404537709725

Dumitru A. Isăcescu a fost una dintre figurile marcante ale chimiei românești din secolul XX, cu o activitate didactică și științifică de excepție desfășurată pe parcursul a aproape cinci decenii. Și-a început studiile liceale în orașul natal, Galați, apoi a urmat cursurile universitare la București, unde și-a susținut doctoratul în 1930, cu teza „Acțiunea iodului și a derivaților halogenați asupra oxinitroderivaților alcalini”.

A deținut funcții didactice în importante instituții de învățământ din București:

• Asistent onorific, apoi șef de lucrări la Facultatea de Științe din București
• Conferențiar la Facultatea de Medicină (1942–1948)
• Profesor la Institutul Medico-Farmaceutic (1948–1960)
• Profesor la Facultatea de Chimie a Universității din București (1960–1977)

În paralel, a avut o intensă activitate de cercetare:

• A colaborat cu Institutul de Siderurgie și Metalurgie
• A condus colective și sectoare de cercetare în domeniul polimerilor și macromoleculelor la Centrele de Cercetări Chimice și la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iași

A colaborat îndeaproape cu reputatul chimist Costin D. Nenițescu, participând la cercetări în domeniul substanțelor toxice de luptă (gaze de război, arsine, lewisită, iperită) în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Contribuții științifice notabile:

• A fost primul cercetător din lume care a realizat izolarea toluenului prin distilare pe aparatură specială
• A realizat studii aprofundate privind reacțiile catalizate cu clorură de aluminiu
• A adus contribuții importante în studiul acizilor naftenici, al derivaților fenolici din petrol, precum și în sinteza de compuși macromoleculari din furfurol

Printre lucrările sale de referință se numără:

• Les phénols du pétrole (1944)
• Contributions à la fabrication des acides naphténiques (1946)
• La conductibilité électrique de quelques polymères pyrolysés (1968)
• Ghiduri tehnice privind protecția împotriva gazelor toxice (1939)

Distincții:

• Premiul de Stat (1953)
• Medalia Muncii (1953)
• Ordinul Muncii, clasa a II-a (1954).