Dona Barta, regizoare de filme documentare și scenaristă română

Dona Barta (n. 15 septembrie 1931, Bacău – d. 19 ianuarie 1977, București) a fost o regizoare de filme documentare și scenaristă română.

Educație Dona Barta și-a început formarea la Institutul de Artă Cinematografică din București, pe care l-a absolvit în 1954. Aceasta educație i-a pus bazele unei cariere cinematografice dedicate filmelor documentare și științifice.

Primul film regizat de Dona Barta a fost scurtmetrajul „Moș Țepușă povestește” din 1958, urmând apoi cu filmele educative „Dușmani invizibili” în 1960 și „Dușmanul inimii” în 1962. În același an, a regizat și filmul premiat „Povestiri din lumea Mării Negre”.

În 1964, Dona a lansat documentarul „Din viața peștilor exotici”, urmat de „Plante subacvatice” și „Temă cu variațiuni” în 1965, film care avea să îi aducă unul dintre premiile importante din cariera sa. În 1966, a regizat „Biocenoza de stepă” și „Mlaștina tăcută”. Anii următori au marcat lansarea a mai multe filme, cum ar fi „Adaptări la animale” și „Efemere” în 1968, „Convergență” în 1968, și „Relicte” în 1969.

La începutul anilor 1970, Dona Barta a continuat să creeze documentare cu valoare educativă și științifică, incluzând filmele „Mișcarea și sensibilitatea plantelor” și „Plante acvatice” (1971), „Lumea nevăzută a Deltei” (1971) și „Gâzele Deltei” (1971), toate fiind bine primite la nivel internațional. În 1972, a regizat „Traian Vuia” și „Ecosistemul”, iar în 1973, a adus pe ecrane documentarele „Animale captive” și „Metamorfoze”. Cariera sa a continuat cu filme precum „Variațiuni pe aceeași temă” în 1974, „Acizii nucleici și rolul lor” (1974), „Virusurile” (1975), „Fluturele de mătase” (1975) și „Diatomee, bijuterii ale naturii” (1976).

Sursa foto: AI Generated image

Ultimul său film, „Și barza a venit”, a fost lansat în 1976, cu doar un an înainte de decesul ei.

Pe parcursul carierei sale, Dona Barta a fost recunoscută și premiată atât în România, cât și internațional. În 1962, a câștigat Medalia de Argint la Festivalul Filmului pentru Copii de la Veneția pentru „Povestiri din lumea Mării Negre”. În 1965, a primit premiul pentru cel mai bun film de știință popularizantă la Festivalul de la Mamaia pentru „Temă cu variațiuni”. Filmul „Efemere” i-a adus numeroase distincții internaționale, inclusiv Delfinul de bronz la Teheran și o mențiune la Buenos Aires, ambele în 1969.

În 1971, a primit Premiul „Perla TV ’71” la Milano pentru „Gâzele Deltei”, iar în 1974, a câștigat premiul pentru film științific la Asociația Cineaștilor din România (ACIN) pentru „Variațiuni pe aceeași temă”.

Dona Barta s-a stins din viață pe 19 ianuarie 1977 la București, la vârsta de 45 de ani, lăsând în urmă o impresionantă colecție de filme documentare, ce îmbină cercetarea științifică și arta cinematografică.

Sursa: https://www.cinemagia.ro/actori/dona-barta-2670/

și https://m.imdb.com/name/nm0058380/bio/

și https://ro.wikipedia.org/wiki/Dona_Barta