Doina Petruța Cojocaru, handbalistă română

Doina Petruța Cojocaru (născută Băicoianu, 25 noiembrie 1948, Sighișoara – 14 decembrie 1996) a fost o remarcabilă handbalistă română, recunoscută pentru performanțele sale ca centru al echipei naționale a României.

Petruța Băicoianu-Cojocaru și-a început cariera la Școala Sportivă de Elevi din Orașul Victoria, sub coordonarea antrenorului Nicolae Marian. A participat la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967, unde echipa României a obținut aurul, eveniment considerat ulterior o ediție neoficială de către Federația Internațională de Handbal.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Pe parcursul carierei sale internaționale, Doina Cojocaru a contribuit decisiv la succesele echipei naționale, printre care medalia de argint la Campionatul Mondial din 1973, în Iugoslavia, și locul patru la Jocurile Olimpice din 1976 de la Montreal. De asemenea, a fost căpitanul reprezentativei între 1970 și 1976, însumând 182 de meciuri și 285 de goluri pentru România.

După retragerea din activitatea sportivă, a fost asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Timișoara, apoi profesoară de sport.

Pe lângă titlurile „Maestru al Sportului” și „Maestru Emerit al Sportului”, i-a fost acordată distincția „Meritul Sportiv Clasa I” în 1976. În memoria sa, în Timișoara se desfășoară anual „Memorialul Doina Cojocaru”, iar baza sportivă a unei școli din oraș îi poartă numele.